~ „Lustraţia sau nevoia de înger“

CORNELIU LEU

LUSTRAŢIA

 

SAU

NEVOIA DE ÎNGER

trei acte cu multă pantomimă şi numai două personaje:

 

ACTORUL CU UMBRA NEFERICIRII

AGENTUL FĂRĂ UMBRA NESIMŢIRII

 

 

ACTUL ÎNTÂI: IMBROGLIO sau HISTRIONICA

 

Întuneric complet animat de foială, foşnete, scurte interjecţii, gâfâieli, sentimentul unei temeri sau al unei urmăriri, asupra cărora se aude cu dramtism demodat:

 

ACTORUL Duc după mine umbra nefericirii mele!…

 

Si, iarăşi, întunericul acela plin de zgomotele unei misterioase urmăriri pentru ca, dintr-o cu totul altă direcţie să vină urmarea:

 

ACTORUL Dar nu ai a te teme, eu nu-ţi port gânduri rele!…

 

Goană în întuneric, tăceri sugerând pânde, zgomotele scurte ale unor shimbări de poziţii şi interjecţiile amplificate în jumătăţi de cuvinte:

 

AMÂNDOI Stai… Nu… Dâ… Nu vr… Ba vr… Nu-s… Treb… Eşti… Nu-s…

 

Totul rar, printre sunete dodecafonice, în timp ce lumini intermitente încep să dezvăluie o urmărire printre draperii care foiesc şi crează o imagine clătinătoare.

Două umbre se caută sau se feresc, se ascund, îşi scapă una alteia încrâncenându-se în pândă şi rareori se devoalează exclamând:

 

AGENTUL Nu te cunosc!

ACTORUL Ba mă cunoşti!

AGENTUL Te cunosc, dar tu nu mă cunoşti!

ACTORUL Ha!… Nu te cunosc?!

AGENTUL Chiar dacă mă cunoşti, nu sunt eu!

ACTORUL Eşti tu!

AGENTUL Nu sunt eu; eu sunt altul…

ACTORUL Altul e altcineva, tu eşti tu!

AGENTUL (parcă cedând) Bine; sunt eu; dar sunt un eu care nu te cunoaşte.

ACTORUL Eşti un eu care ştie preabine cine sunt eu. (ameninţător, prinzându-l) Prea bine!

AGENTUL Prea bine?… (speriat) Bine, bine: Prea bine!… Te cunosc, eşti un om cunoscut, eşti un om de vază. Te cunosc, fiindcă toată lumea te cunoaşte. Dar tu, tu pe mine nu mă cunoşti! (fuge)

ACTORUL (îl prinde) Te cunosc. Am pus şi bani deoparte ca să te plătesc! (joc mut între ei doi; deodată reia shakespeare-an:) Duc după mine umbra nefericirii mele!… (normal) Dar am bani. Sunt fost revoluţionar şi-am mai ciupit şi eu la împărţirea bucatelor… Tu ai făcut din mine un fost revoluţionar. Tu m-ai închis, iar după revoluţie am avut nas să spun c-am fost dizident.

AGENTUL Nu te-am închis eu!

ACTORUL Stai liniştit; lasă prostia asta; suntem în capitalism. Aici e afacere, nu demascare. Ştii de când te caut?!… Te caut.

AGENTUL Nu pe mine; nu mă cauţi pe mine!

ACTORUL Ţi-am spus să laşi prostiile! Pe tine te caut. Ca-n imnul vostru, al securiştilor (cântă:) Te caaaauuuut!… Cum caută un om/ În umbra unui pom/ Răcoooaaareeea…/ Te caaauuut!… Vreau să te plătesc, să fii al meu. Acum sunt capitalist; am bani. Te lustrez şi eşti al meu!

AGENTUL Dar eu nu…

ACTORUL Să nu-mi spui că nu te interesează; să nu-mi spui că ai pensie mare fiindcă ai fost securist!… Uite, (cabotin plin de efecte) plâng la picioarele taleee!

AGENTUL Nu plânge, nu plânge. Eu sunt un om care n-a făcut pe nimeni să plângă!

ACTORUL Da, numai să urle. (făcând el gestul) Ţi-aminteşti cum ne strângeai de coiţe?!… Te citez:„Nu plânge, nu plânge!…Băăă, eu nu te fac să plângi; eu te fac să urli!”… Să nu-mi spui că, pentru asta, ai astăzi pensie mare!

AGENTUL (durându-l fosta sa metodă) Auuu!…Nu spuuun… Nici n-am… N-am pensie mare şi n-am fost securist.

ACTORUL Atunci, cine eşti?

AGENTUL Nu sunt nimeni. Nu sunt!… De fapt, eu nici nu sunt. Eu m-am lustrat. Nu mai sunt nimeni; nu sunt nimic…

ACTORUL Eşti!… eşti un nimic, dar eşti!

AGENTUL Sunt doar în mintea ta. Sunt, cum au fost teroriştii la revoluţie. Adică, de fapt, nu sunt!… Nu exist.

ACTORUL Nu exişti, dar de cunoscut mă cunoşti.

AGENTUL Te cunosc. Cine nu-l cunoaşte pe marele actor, pe marele politician, pe marele…

ACTORUL Nu-i adevărat. Au spus că sunt mare ca să-mi dea pensie de merit şi să scape de mine. Dar eu n-am nevoie de pensia lor de merit. Am să ţi-o dau ţie ca să fii în slujba mea.

AGENTUL De ce?…

ACTORUL (cu satisfacţie diavolească) Pentru că am fost mare, am fost cu adevărat mare, numai atunci când tu mă anchetai!

AGENTUL Nu te anchetam eu.

ACTORUL Ba da. Şi eram mareee. (sincer cabotin)Eram cu adevărat mare. Cu tine am jucat cele mai frumoase roluri ale mele! După aceea, când s-a spus că sunt mare, am decăzut. Uite, am decăzut, până la a-mi da ăştia pensie de merit. Dar eu n-o vreau!

AGENTUL Şi?

ACTORUL Şi vreau să fiu mare. Am să fiu din nou mare!… Eşti angajatul meu pentru asta.

AGENTUL Eu nu… Lasă-mă… (faţă de insistenţe) Ce vrei, omule, de la mine?!

ACTORUL Ce vreau? (redevine teatral) Duc după mineee umbrrra nefericirrrii meleee/ Darrr nu ai a te teme, eu nu-ţi porrrt gândurrri rrreleee!

AGENTUL Nu-mi porrrţi?

ACTORUL Nu-ţi porrrt!

AGENTUL Şi, cu ceee-mi garrrantezi?

ACTORUL Cu ceee? (alt joc, dintr-un lung exerciţiu demagogic)

AGENTUL (interesat) Cu ce?

ACTORUL Cu cuvântul meu de onoare!

AGENTUL (dezamăgit) Pardon!

ACTORUL Pardon?

AGENTUL (fără nici o concesie) Pardon.

ACTORUL (jignit) Ce vrei să spui cu asta?

AGENTUL Ai priceput exact. (didatic)Vreau să spun: Nu primesc de la tine, ceea ce tu n-ai! Nu primesc tocmai ceea ce eu nu dau doi bani la tine. Ne cunoştem bine, domnule!

ACTORUL Ne cunoaştem! În sfârşit, recunoşti că ne cunoaştem!… (dându-şi seama de sens) A… Adicăăăă… vrei să spui căăă…

AGENTUL Nu dau doi bani. Fiindcă nici o dată n-am dat doi bani.

ACTORUL Niciodată?… Adică, atunci când înghiţeai găluştele mele şi-i arestai pe alţii?

AGENTUL Exact, Era în interesul meu, al carierei mele; doar nu mă consideri atât de prost încât să te fi crezut.

ACTORUL Şi, atunci, tot jocul meu?!… Jooocul meeeu?

AGENTUL Jocul tău?… Caca!

ACTORUL Ca…(înghite-n sec; milog) Nu se poate!… Jocul meu… Talentul meu… (plânge) Cacaaaa!… (furie) Nu se poate! (demnitate) Jocul meu, talentul meu; nu permit!… (persuasiv) Domnule, mie, mentorul meu, maestrul meu – nu era el un artist prea mare, dar nici prea mic – ştii cum îmi spunea?

AGENTUL Cum?

ACTORUL (expirând puternic) „Puţi de talent!” – aşa-mi spunea. Ce, nu crezi?

AGENTUL Ba cred: Puţi!

ACTORUL (înverşunat) S-o ştii prea bine, da: put!… (înfuriat de-ncurcătură) Put de talent, vreau să zic!… Asta s-o ştii!

AGENTUL O ştiu: Puţi de talent; puţi de orice; puţi de la o poştă!

ACTORUL (vexat) Mă rog, părerea dumitale!… Important e că mă cunoşti, că nu mai fugi de mine, iar asta îneamnă că-mi vei accepta propunerea. Pe urmă, las-că te fac eu să-ţi shimbi părerea! (încă îndurerat) Eu am talent, domnule; eu am fost o promisiune! Dacă nu mă arestai atunci…

AGENTUL … Nu mai ajungeai azi mare revoluţionar!

ACTORUL Nici n-am ajuns!… Ce-am fost? – Director la teatru, că mi-au zis invidioşii că-mi iau rolurile cele mai grase?!… Director la Cultură, că m-au momit cu primele alea şi m-au acuzat că fac afaceri cu cârciumi în căminele culturale?!… O lume de invidii, domnule!… Actorii vor să-şi facă numai politica lor pe scenă, politicienii vor să se joace numai rolurile lor în viaţa publică… (cu sfâşietoare convingere) Un suflet curat nu-şi află locul!

AGENTUL Aşa ţi-ai început declaraţia şi atunci, înainte, când te-am anchetat prima dată.

ACTORUL Bine-nţeles!… Fiindcă, ce făcusem eu? M-am jucat, cu tâmpiţii ăia, de-a guvernul. Adică unuia mai bătrân, care zicea că aşa se jucau ei mereu înainte de război, i-a venit ideea să zicem, cam ce ministere am da la fiecare, dacă ne-ar chema cineva să facem un guvern. Iar voi aţi luat-o-n serios şi ne-aţi arestat, ca şi cum am fi putut, pârliţii de noi, să-i înlocuim pe ştabii comunişti, cu toată securitatea şi armata lor. Era o joacă; nici voi nu credeaţi, cu toate că ne băteaţi de ne rupeaţi!

AGENTUL Dar, după ’89 n-ai mai spus că era joacă; ţi-a convenit să te dai dizident!

ACTORUL Lasă dom-le; asta-i altă chestie! După ’89 cine nu s-a dat mare?! Orice bişniţar a ajuns mare investitor, VIP şi membru Rotary; şi-a cumpărat loc în parlament!… (Cabotinism catastrofic şi invidios) Au ajuns miniştri toţi pungaşiiii!… Ah, eu cum de n-am ajuns?! (rămâne uimit de sens şi se-nfurie)… Toţi pungaaaşii, vreau să zic.

AGENTUL (marcându-şi o caracteristică nouă, stresată şi foarte categorică) Te rog, te rog!… Nu rosteşti asemenea lucruri în faţa mea!… Eu nu mă bag. Eu nu aud aşa ceva. Şi nici vorbă să comentez!… (hotărât) Eu respect… eu admir… eu votez… eu… Aleşii poporului… Liderii democraţiei…(înfricoşat) Nu, nu; te rog!…

ACTORUL Bine, bine!… Gata; linişteşte-te!… Eu spuneam că, atunci, când ne-am jucat de-a guvernul de cârciumă, eu era nici să nu intru, că eram mai puşti, la coada mesii. Dar a zis unul „Mă, proştilor, aţi uitat un minister important; v-aţi băgat cu toţii la finanţe, la industrie, la comerţ, la toate ciubucurile şi-aţi uitat Ministerul Muncii!… Să-l punem pe ăsta – adică pe mine – că-i cel mai leneş”!

AGENTUL Cuvânt cu cuvânt cum ai spus în toate declaraţiile.

ACTORUL (simţind imputarea) Foate bine. Îneamnă că am memorie. Şi nu cum spun ăştia (tot mai furios), că nu mă mai ţine; (disperat) că nu pot învăţa un rol, că improvizez pe scenă prostii şi că… în fine, de asta m-au pensionaaat!… (plânge rău) M-au pensionat fiindcă sunt un suflet curat şi nu-mi găsesc locul printre canalii ca ei!… (invocând lacrimi candide) Sunt un suflet curaaat!

AGENTUL Şi ce vrei să fac eu pentru sufletul ăsta curat?… (aparte, către spectatori) O să vedeţi; o să vedeţi că pune botu!… Nici nu-i dă seama că, de fapt, eu l-am provocat să mă caute… Planul nostru cu… (semn de „mucles”şi şoaptă) …lustraţia. (mângâindu-l) Zi, puiule, ce trebuie să fac eu pentru sufleţelul ăsta curat al tău?

ACTORUL (fericit) Aha!… Nu te mai fereşti!… De-o săptămână, de când mi-a venit ideea, te fereşti. Te caut şi-mi scapi printre degete; te strig şi te faci că n-auzi; te urrmăresc şi te ascunzi; te prind şi-mi scapi… De ce?

AGENTUL Ei, am şi eu…

ACTORUL Ce ai?

AGENTUL Ei… Hm…am… Am motivaţiile mele profesionale.

ACTORUL Mai pofesezi?

AGENTUL Câte-o turnătorie mică, pe ici pe colo… „Consultanţă”, cum s-ar zice astăzi. Dar rar; ca pensionarul.

ACTORUL Şi, de mine de ce te fereai?

AGENTUL Păi, tocmai de asta: Fiindcă turnătoria nu iese niciodată la pensie. Dumneata poţi să-mi faci mult rău; poţi să faci să mă lustreze, sau să nu mă lustreze; naiba ştie cum se zice corect!… Poţi să spui că ţipam la voi, abuzam, ameninţam, vă cafteam…

ACTORUL Şi, dacă-ţi spun că-ţi fac bine, că vreau să te plătesc? (aparte, către public) Se prinde!… Să vedeţi că se prinde!… Se lasă greu, dar pune el botul!… Face parte din planul meu cu… (semn de „mucles” şi şoaptă) … lustraţia. (şi mai „mucles”) Profităm de moment şi ne lustrăm toţi concurenţii, toţi rivalii, (încântat, merge în crescendo fără să-şi dea seama) toate canaliile care ne-au luat-o-nainte! (îşi dă seama) Ssst!… (revine la celălalt şi-l îmbrăţişează) Eşti valoros. Nu vreau să mi-o ia altu-nainte… cu tine. Sunt dispus să te plătesc bine. Ce zici?

AGENTUL Domnule, eu, ca noi toţi, am făcut şi dreptul la fără frecvenţă. Eu nu mă bag în chestii din astea de azi.

ACTORUL Din care?

AGENTUL (revenindu-i acel stress cu caracteristic refuz alergic) Nu mă exprriiim!… Iartă-mă c-am ţipat, dar nu mă exprim despre nimic din ziua de azi: Totul e bine, totul e miere, totul e cinste, totul e curăţenie!… Aşa cum place fiecăruia care vine la putere să se spună despre el!… Eu n-am nevoie să bârfesc, să m-acuze cineva c-aş fi securistul nostalgic!… (iarăşi stresat, ameninţând) Nu scoţi de la mine nimic în direcţia asta! (îl zguduie de revere ca şi cum ar fi în stare să-l strângă de gât)… Nu scoţi nimic!… Nu mă provoca acum, cu bârfe pentru care nu mai am cum să te arestez, că-ţi sucesc gâtu!… (criminal) Nu-mi trezi instictele că…

ACTORUL (gâtuit) Ba ţi le trezesc!(scapă de strânsoare şi, în culmea fericirii) Aşa te veau! (îl pupă zemos)Aşa te vreau!… Mai fă o dată!

AGENTUL Ce să fac? (speriat) Nu fac nimic, domnule; eu sunt un cetăţean corect al statului de drept.

ACTORUL Mai fă o dată; te rog eu frumos!… Îmi trezeşti cele mai plăcute amintiri. Perioada de glorie a jocului meu actoricesc!… (începe jocul său de corp, ca un şarpe care învăluie şi fascinează, pe care-l va folosi mereu pe parcurs: dansează în jurul lui cu mîinile, cu umerii, cu fesele, cu genunchii, cu burta atrăgându-l cu vorba) Tu eşti cel care mi-o poţi crea. Tu eşti cel care mă inspiră… Pentru asta te angajez: Să mă pui în starea de atunci, când mă anchetai!… Nu mult: o oră, două ore pe zi. Asta mă va redresa, mă va readuce pe scenă şi, pentru aşa ceva, te voi plăti bine… Dar aşa, vehement, cum ai făcut-o adineaori…

AGENTUL Eu, nuuu…

ACTORUL (calin) Hai, te rog… Uite, îţi dau un pupic, dar mai fă-o o dată!… Uite, alt pupic: Curaj! (începe el să urle) Reacţionarrrule!… Duşman al clasei muncitoarrre!… Agent capitalissst!… (faţă de fereala celuilalt, încurajator) Hai, mă odată!… Uite, chestia cu „agent capitalist”, chiar că n-ai greşit-o. Am stofă. Păcat că nenorociţii ăştia m-au… Haide măăă, dă-ţi drumul! (ca o lecţie de joc în crescendo) Reacţionarrrule…. Slugoi al imperialisssmului!…. Hai, hai, curaj!…. Ca pe vremuri!…

AGENTUL (joc mut de refuz, acceptare grea, până la urmă îşi lasă mâinile trase de acela spre gâtul său, începe să se bâţâie cu acela şi, în sfârşit, îşi dă drumul şi la urlet).

AMÂNDOI (urlă şi se zbat unul prins de altul până ce ajung la paroxism; joc îndelung, cu toată pantomima ce ar putea-o sugera o asemenea relaţie anchetat-anhetator)

ACTORUL (cade la pământ pe neaşteptate, strigând) Au, mă omoară, mă omoară!… Securişti mai blânzi, veniţi să mă salvaţi de securistul ăsta feroce!… M-a omorââât!

AGENTUL Nu plânge, nu plânge!… Eu sunt un om…

ACTORUL (se ridică-ntr-o rână) Ştiu: care n- făcut pe nimeni să plângă. (recade dramatic) M-a omorââât!

AGENTUL(speriat asupra lui) Ai păţit ceva?… Alo, ai păţit ceva?

ACTORUL (sărind deodată fericit în picioare) Nu. N-am păţit nimic…. Dar am jucat!… Am jucat splendid, nu-i aşa? Spune dacă nu te-am speriat!

AGENTUL M-ai speriat de moarte!… Eu, care nu vreau să am deaface cu nimic astăzi…

ACTORUL Perfect!…. Am talent!… Pentru asta te lustrez şi te angajez: O să demonstrăm noi histrionilor ăstora ce talent zace în mine!…

AGENTUL Pentru asta?

ACTORUL Pentru asta… Bate palma!… O să-ţi dau şi prime dacă reuşeşti să nu mai fii complexat, cum ai fost până acuma.

AGENTUL Şi, ce trebuie să fac?

ACTORUL Taci şi-ascultă!

 

Decorul se schimbă prin simpla clătinare a perdelelor care-i aşează în spaţii diferite. Cu un element de costumaţie în plus, actorul apare ca la o faţă de cortină. Cele ce-nşiruie teatral, când gâfâit, când într-o retorică demodată, făcând pauze amnezice, dar reluând firul de unde trebuie, constituie doar o sugestie. Regizorul poate amesteca ce texte vrea pentru a-i reda mai bine incoerenţa podusă uneori de nevoia de poză şi subliniere sonoră asupra persoanei sale, punând accentul pe banalităţi şi trecând inconştient pe lângă lucruri importante. De fapt, pe tot parcursul, jocul său se va constitui într-o originală formă de ramolisment, iar bârfa şi nemulţumirile ce-l rod se amestecă-n fragmente recitate ca simple exerciţii pe corzile vocale.

 

ACTORUL (demodat hamletian) Oooono bilăvicti mără pusădeaaa mooor!… (apoi, ca şi cum ar arăta ce simplu e, explică traducând cu ton firesc): „O, nobilă victimă, răpusă de amor”, actul patru, scena trei, sau actul trei, scena patru (enervat de nesiguranţă) Asta nu mai contează. O ştiam odată, era singura mea replică. Veneam la actul trei, plecam la actul patru (calculează) vezi, ştiu exact, că doar nu puteam veni la actul patru şi pleca la actul trei. Regizorul ne gonea, că erau culisele înguste şi, dacă rămâneam mai mulţi riscam să-mpingem decorul peste cei din scenă. Aşa am ajuns la crâşmă când ăia, alungaţi mai dinintea mea, făcuseră guvernul. Eu aş mai fi stat. E visul meu să stau, să se-mpiedice sau să-şi rupă un picior interpretul lui Romeo, iar eu să-i iau repede mantia şi să intru salvând spectacolul. Dar regizorul ne alunga ca să nu dărâmăm decorul. Că, altfel, rolul, eu îl ştiam la perfecţie. Imaginează-ţi: Ăla cădea, sau îi puneam piedică, sau îi aruncam sare-n ochi, vedeam eu cum făceam; mă-nfăşuram în mantie să nu se prindă nimeni la schimbarea de interpret şi năvăleam în scenă. Aşa aş fi făcut dacă nu ne alunga regizorul. Intram în scenă falnic. Mă repezeam pe ăla care-l juca pe Tybalt mort şi: (tremolo cabotin) „Tybalt, ce zaci în giulgiu-nsângerat,/ O, ce răsplată vrei mai mare tu,/Decât c-aceeaşi mână ce-a tăiat/ A tinereţii tale floare-n două/ Va nimici şi pe acel ce-a fost/ Duşmanul tău? O, vere, iartă-mă!”… Ăla care-l juca pe Tybalt puţea a transpiraţie şi-a berea pe care-o băuse înainte de spectacol şi-abea se mai putea ţine de pişat, că stătuse multă vreme mort în scenă; dar mie nu-mi păsa, eu ştiam rolul şi-i trăgeam înainte: „O scumpă Julietă, pentru ce/ Eşti încă tot atâta de frumoasă?”… Era o babă care duhnea a tutun, dar ţinea cu dinţii de rol că avea pile… „Să cred că te adoră somnul veşnic/Şi că uscata pocitanie urâtă/ Te ţine-n besna-aceasta ca iubită?/ De teama-aceasta eu voi sta cu tine/ Şi-acest palat de-n veci adâncă noapte,/ Nu-l voi mai părăsi! Aici, cu viermii,/ Ce-s slujitorii tăi, vreau să rămân,/ Să-mi fac lăcaş de pururea odihnă,/Zvârlind şi jugul stelelor vrăjmaşe/ De pe-astă carne silnică de viaţă!/ Oh! Ochi, priviţi-o cea din urmă dată,/ O braţe ale mele şi voi, buze,/ Ce porţile suflării sunteţi, ah!/ C-un sărutat cinstit pecetluiţi/ Eternul legământ cu moartea-avară./ Vin, crude călăuz, scârbos tovarăş/… scârbos tovarăş”… scârbos tovarăş… Na! Aicea nu mai ştiu. M–am încurcat. De mult mă-ncurc şi uit restul. Din motive de cenzură… Da: tocmai pentru că mă-ntrebam dacă, în vremea aeea de tovarăşi, poţi rosti pe scenă, mă-nţelegi: „scârbos tovarăş”?!… În fine, luam otrava, o beam, rosteam ceva despre spiţer, o sărutam cu silă pe baba care-o juca pe Julieta fiindcă trăia c-un tovarăş suspus şi muream lângă ea, lângă mama mea, lângă Tybalt, lângă toţi, că era plin de morţi pe scenă, ca la orice final… Ştiam rolul, dar regizorul nu ne lăsa în culise, ţi-am spus de ce, aşa că n-am reuşit să-i rup piciorul lui Romeo şi să intru eu în rolul lui; şi-am revenit la crâşmă unde ăia, fiindcă eram poreclit leneşul m-au făcut ministrul muncii în guvernul lor, iar voi ne-aţi înşfăcat, ne-aţi umflat, aţi bătut la noi ca la fasole, iar eu nu mi-am mai pus întrebarea aia cu „scârbos tovarăş”, că-mi puneai tu destule de n-aveam nici timp să gândesc între două scatoalce… Şi, atunci, vezi, atunci, am început a juca alte roluri. În faţa ta le jucam şi zău că le jucam cu mare talent!… Fiindcă tu mă credeai… Îmi foloseam tot talentul ca să te fac să mă crezi. Şi-mi dădeam seama cât de talentat eram!… Puţeam de talent!… Eram genial. Jucam cele mai mari şi mai complexe roluri. Şi le jucam mult, profund, că la voi nu era ca la teatru: spectacol de două ore. Cafteaţi la noi opt, zece, douăsprezece, paisprezece, şaisprezece ore!… Voi vă schimbţi, dar noi rămâneam să jucăm în continuare!… Roluri mari, cu adevărat mari!… Şaişpe ore, fără parteneri, adică one-man-show; şi numai cu unul sau, dacă vă schimbaţi, cu doi spectatori!… Mare rol!… De asta te angajez. Trebuie să refacem performanţa. Trebuie să le-arătăm nenorociţilor ăstora care m-au pensionat fiindcă nu mai ţin minte rolurile – ci-că nici rolul pe senă nici rolul de politician – că talentul meu învinge!… Da!… Geniul meu e nemuritor şi nepensionabil!

Ne-pen-sio-na-bil!… Uite, mi-am adus aminte şi continuarea de la „scârbos tovarăş” cu toate că, pe vremea aia, dac-aş fi spus-o, mai ales cum ştiu eu s-o spun… (recită): Scârrrrboss tovaarrrăşşş!… Dac-aş fi rostit-o, îmi mai făceai un cap de acuzare, ca să nu spun câtă cafteală aş fi luat până la proces!… Dar, n-am uitat; ascultă: „… C-un sărutat cinstit pecetluiţi/ Eternul legământ cu moartea-avară./ Vin crude călăuz, scârrbosss tovarrrăşşş,/ Pilot de deznădejde, haide, azvârle/ Bolnava, obosita navă-n stânci!/ În cinstea ta, iubire!…” Aicea beau şi invoc: „O, spiţer/ Onest, lucrează ager praful tău!/ Şi astfel eu, cu-o sărutare, mor!”… Iar aici, eu, (subliniind contrariile) tânăr, frumos, suplu, viteaz, strălucitor, nobil, ca o floare gingaşă de primăvară în azurul Veronei, mor!… Mor în aplauze!… Mor în mii şi mii şi neterminabile aplauze!…De asta te angajez. Fiindcă vreau mii şi mii şi interminabile aplauze! (comandând sălii) Aplauzeee!

 

Şi chiar se prăbuşeşte în aplauzele pe care le-a smuls de la spectatori.

 

AGENTUL (aplaudă şi el) Eşti mare!… Eşti foarte mare!…

ACTORUL Facem târgul? Le dăm peste nas?… Hai! ( îi apucă palma s-o bată)

AGENTUL (jocul de mai înainte) Pardon!

ACTORUL (intrigat) Pardon?

AGENTUL Par-don.

ACTORUL De ce, mă rog, „pardon”?!

AGENTUL Taci şi-ascultă!

 

Tot cu un amănunt de costumaţie, o şapcă sau un epolet, ajunge el la faţa de cortină pregătindu-se a-şi rosti monologul care, de fapt, e o convorbire fie posibilă, fie nereală cu un real, sau ne-mai-real, şef:

 

AGENTUL Allo, trăiţi!… Raportez: Cazul vechi, dosarul patru mii cinci sute doişpe; caragioşii ăia cu guvernul pentru care mi-aţi dat de trei ori la refăcut rechizitoriul că nu era credibil, iar dumneavoastră aveaţi nevoie de exemple mari de conspiraţii burgheze, justiţia avea nevoie să dea ani grei… A venit acum la mine unul dintre ei; ăla gras şi bubos care-o făcea pe junele prim. Exact; l-aţi ghicit. E tâmpitul ăla care, la anchetă o făcea pe victima, dar juca teatru prost. Da, era şi el prost. Te prindeai imediat că juca teatru, dar fără talent. Mai mult minţea decât juca teatru… Cooperant? Da. Turna de rupea pe oricine, dar de guvernul ăla pentru care-l acuzam, zicea c-a fost numit în lipsă. Încerca să mă tragă pe sfoară, dar se pişa pe el la prima scatoalcă… A semnat tot, a recunoscut tot ce nu făcuse şi-a devenit omul nostru, aşa că i-am dat numai patru ani… Vă amintiţi, da?… Da, l-am ajutat după!… L-am împins, chiar în primul parlament, că pe el nu-l ducea mintea. Da, e cam fraier şi, mai ales ciubucar. Ei, ce să-i faci­?!… Am împins şi noi pe cine-am putut!…Nu e singurul care ne-a dezamăgit… Ciubucar mărunt şi profitor lipsit de scrupule. Neamul lor de histrioni!… Dacă na-r fi avut poliţişti corupţi în jur, ar fi fost de mult la zdup… Desigur! L-au prins cu multe, a împărţit cu mulţi. S-a milogit, a şantajat, a scăpat… Ca-n ziua de azi!… Dar nu… N-are obrăznicie ca ăia, ştiţi dumneavoastră, ăia formaţi bine… S-a impus la-nceput, că era gargaragiu, dar l-au scos din jocuri rechinii ăia mari…Poate că n-a fost nici într-un mediu cu fonduri babane!… Actoraş!… Directoraş… Ciubucuri mărunte!… N-a dat decât o dată o lovitură mai mare, la o privatizare… Mai avea afaceri dubioase cu nişte turci cărora le livra dansatoare… Nu, nu l-au agăţat, ca să nu tragă şi pe alţii, pesemne… Ca să se scape de el, l-au pensionat… De ce mă mai preocupă?… Păi vrea să-mi dea mie pensia lui!… Bine-nţeles că, la acţiunile nostre, de la „Dunărea” şi alte firme, n-am eu nevoie de pensia lui!… Dar el insistă!… (cercetând în jur şi căutând discreţie) Vă raportez că-i cam nebun. E unul din ăia nebuni de glorie… Da, a făcut şi carieră politică, dar e de belea!… Nu-l mai putem duce într-acolo. Au apărut şi nişte chestiuni cu dosarul lui… Da, eu credeam că i l-am distrus, dar uite că au mai rămas nişte file, ca şi la popa ăla de-a ajuns episcop… N-are rost să-l mai ajutăm. Lucrurile s-au shimbat, au apărut cadre mai versate… Ăsta-i un terminat. Putem să-l dăm pe mâna lustraţiei. Are gură, dar e ramolit; insistă prosteşte cu meritele lui, dar nu-l ia nimeni în serios… Pierdem timpul cu unul ca el; aşa că mai bine-l lăsăm dracului pe lista lustraţiei, c-a furat destul strângând ceva cheag, şi a depus la o firmă dubioasă din străinătate… Cum se comportă? Jalnic şi scârbos. Iar, pe desupra, şi megaloman!… Raportez că-i penibil. Şi ramolit şi penibil şi destul de pungaş… Din ăia cum foloseam noi pe vremuri…

 

Tot acest timp, actorul a urmărit atent şi a reacţionat prin mimă şi pantomimă la fiecare lucru care se spunea despre el. Acum nu mai rabdă, face valuri cu draperiile apropiindu-se vehement şi dă să intervină. La rându-i, agentul, lunecă pe draperii odată cu el, ferindu-se şi păstrând distanţa într-un balet ca şi la începutul spectacolului, dar punctat de cursivitatea replicilor ce curg în continuare:

 

AGENTUL Cine să-l apere dacă în teatru era actor prost dar îşi lua roluri mari, iar, în politică, avea obrăznicie, ca revoluţionar, dar nu ducea nici un rol până la capăt?! Un edec terminat, incult dintotdeauna, ajuns actor, pesemne, prin făţărnicie, că alt talent n-avea, escroc cu reclamaţii, ehe, de pe vremuri ba, chiar şi peşte, că trăia îninte cu nişte babe iar, acum, v-am spus: trafic de influenţă la paşapoarte pentru danseuze care trec pe la el – ce le-o mai fi făcând, nu ştiu! – apoi iau drumul Turciei. Un stricat, un găunos şi, pe deasupra, mofturos, cabotin, pretenţios, escroc, unsuros dar gomos…

ACTORUL ( care a mimat tot timpul reacţii dar, de la aluzia cu danseuzele a intrat chiar în criză, reuşeşte să-i smulgă telefonul) Cine-i gomos?!… Cu cine vorbeşti?!… Alo, să ştiţi că eu nu sunt de lustrat!… Eu sunt un mare actor şi-un mare om politic… „Un suflet curat care-i răsplătit doar cu invidie în lumea asta mizeră” – cum spune… spune ăstaa… în fine, ştiu bine c-o spune cineva, fiindcă-i o replică dintr-un rol pe care l-am jucat. Rolul… mda, îmi amintesc eu şi vă spun care rol. Un rol în care am avut un succes imens! Allo!… Allooo!…Nu-i nimeni la capătul firului? (întâi întrebare, apoi constatare ce-l duce la înfruntare cruntă, furie ce-l îngheaţă pe celălalt. Face paşi ameninţători înghesuindu-l) Nu-i nimeni, ni-meni, la ca-pă-tul fi-ru-lui!

AGENTUL (frică, fereală, laşitate, tactică, şmecherie, curtoazie perfidă, lovitură sub centură) Bine-nţeles că nu-i nimeni!

ACTORUL Cum nu-i nimeni?

AGENTUL Dar cum o să mai fie cineva, după atâţia şi atâţia ani?!

ACTORUL (chiar tâmpit) Va să zică, nu mai e!

AGENTUL (mult mai deştept decât părea) Păi, dacă ar mai fi existat un asemenea personaj, o asemenea funcţie, dacă mai aveam eu o asemenea legătură, crezi că aş mai fi stat de vorbă cu un tâmpit ca tine?!

ACTORUL (culmea furiei) Tâmpit?!… (culmea durerii) Va să zică, într-adevăr, mă crezi un tâmpit! (plânge sincer) Nu sunt nici pe departe marele om?… Chiar nu?…(lacrimi amare din care iese cea mai cabotină replică) Oooo, soartă crudă, ce destin!…. Oooo, destinule crud, ce soartă!… (relatează cursiv) Ştiu replica. Am jucat rolul ăsta într-o piesă… o piesă celebră; o să-mi amintesc titlul… Am avut mare succes: (reia teatralismul) Oooo, soartă crudă, ce destin!… Oooo, destinule crud, ce soartă!… (reia relatarea) O piesă celebră, de un autor celebru; o să-mi amintesc. Am avut mare succes! (hohote zdruncinătoare) Înseamnă c-am avut premoniţieeee! Premoniţia acestei draaameee!…(cu sughiţuri teatrale) Oooo, soartăăă!… Oooo, destiiin!

AGENTUL (asupra căruia se prăbuşeşte) Nu plînge, nu plânge!… (disperat de apăsare) Ho!

ACTORUL (mai plîngăreţ) Ho?… Toţi îmi dau cu Huooo!…

AGENTUL Nu plânge, nu plânge!… Eu sunt…

ACTORUL Ştiu povestea. Toţi ne vrem blânzi acuma. Dar cum să nu plâââng, când totul e atââât de dramatic?!… Măcar, dacă aveai pe cineva la capătul celălalt al firului!

AGEN TUL (regret sincer) Ei, parcă eu n-aş vrea acelaşi lucru!

ACTORUL Simţeam şi noi c-avem pe cineva în spate, care ne apără de lustraţie!… De ce-ai făcut-o?… De ce ţi-ai bătut joc de-un suflet curat ca al meu?

AGENTUL Păi nu mi-ai propus o afacere?!

ACTORUL Şi?

AGENTUL Nu însemna afacerea ta să te anchetez?

ACTORUL Ba da.

AGENTUL N-am vrut decât să-ţi arăt că am destule ponturi, destule informaţii, ca să te anchetez.

ACTORUL (uimire, cutremurare, satifacţie) Asta ai vrut?

AGENTUL Asta.

ACTORUL (îl pupă, îl bate, îl strânge la piept, îl mângâie, îl ridică-n braţe) Deci, batem palma?

AGENTUL Pardon!

ACTORUL (disperat) Iar „pardon”!

AGENTUL Te costă jumătate din pensia de merit, cu avans pe trei luni.

ACTORUL Nu-i cam mult?

AGENTUL Ziceai că mi-o dai toată.

ACTORUL Ziceam şi eu ca-ntr-o piesă în care jucam un rol generos. Da, da; o să-mi amintesc titlul şi ţi-l spun. Am avut un mare succes!… Mi-l amintesc… Mare succes!… Dar, nu de asta ma bucur acum…. Mi-ai creat o bucurie atât de mare încât… încât…. (plânge deodată) Am uitatooo…

AGENTUL Nu plânge, nu plânge…

ACTORUL Cum să nu plâng, când constat într-adevăr că uit, iar ăştia mă pensioneazăăă?!…. Uite: am uitat de ce mă bucuram.

AGENTUL Te bucurai c-am acceptat.

ACTORUL Ai acceptat… Ce-ai acceptat?

AGENTUL Am acceptat să-mi dai pensia toată.

ACTORUL Toată?!…Oi fi eu ramolit, dar nici aşa!

AGENTUL Jumătate!…

ACTORUL Aşa mai merge. Bate palma. Uite, îmi vine să plâng de bucurie!…

AGENTUL Nu plânge, nu plânge!

 

Muzica dodecafonică valsează cu ei. Cortina nu se lasă fiindcă e deja lăsată în draperiile printre care ei lunecă fericiţi adaptându-şi replicile pe melodie:

 

ACTORUL O, soartă crudă, ce destin!… O destinule crud, ce soartă!

AGENTUL Nu plânge, nu plânge!

ACTORUL Sunt un suflet curat, fără noroc…

AGENTUL Pardon, pardon, pardon!

 

 

 

 

ACTUL AL DOILEA: FASTNACHTSPIEL sau ALL IMPROVISO

 

Aceeaşi lipsă de decor. Pot lipsi, sau pot fi doar sugerate chiar şi scaunele de anchetă, dacă regizorul vrea trepte sau praticabile care să scoată-n evidenţă un joc bazat pe multă pantomimă sau, dimpotrivă, de construit un spaţiu fix cu două scaune bizare şi incomode, dar contradictorii (pentru anchetator şi pentru anchetat), care să sugereze fixitate procustiană.

În schimb, începe să funcţioneze decorul sonor ce-l bănuim a veni din stradă, prin sunete şi replici care capătă denumiri convenţionale de personaje. Pentru o regie care vrea montare deosebită, ele pot să şi apară pe parcursul sunetului, ca nişte siluete făcând gestica respectivă pe un perete de fundal:

1. AUTOMOBILIŞTII un manelist idiotizat de viteză şi zgomot, care se aude trecând cu muzica la maximum, în crescendo când apare de departe, ca o pereche de palme asurzitoare când ajunge în dreptul lor, apoi pierzându-se undeva în scîrţîit de frâne. Identic, urmează:

un împătimit de rock,

unul, întotdeauna cu acelaşi fragment de melodie,

spre final, un marş funebru.

1. COPILAŞII care se aud ca un fundal de gălăgie, rostirea devenindu-le clară numai când se trag la sorţi pentru un nou joc:

Eu pe mama ta…

Tu pe mama mea…

Le… linguşim,

Le… păcălim,

Şi ne fu-gă-riiim.

 

3 VECINELE cu o singură replică rostita concomitent: „Cretina draculu, iar uzi florile-n capul meu!”…”N-ai tu flori în cap, cât eşti de proastă!”…

4 BARITONUL mereu aceeaşi replică, dar cântată, fără să ştii dacă o adresează cuiva sau o face de unul singur: „Ne vom iubiii, ca doii neeebuuuni…”

5 GREVIŞTII trec huiduind şi scandând „Jos guvernul, jos ipocrizia! Jos, jos, jos! Jos guvernul, jos!”.

6 BEŢIVUL „Eu simt foamea generală; dar daţi-mi măcar de-o votcă. Ne-o fi foame, dar măcar să ne-astâmpărăm setea!”…

7 MASINA POLIŢIEI „Nu uita 121, poliţia de proximitate îţi e aproape!”…

8 GRATARAGIUL „Hot dog, hot dog! Ia cârnatu că-l ia altu!”…

9 SONERII INTERFON: „Trăiţi domn deputat, am venit cu girofaru.”

„- Scumpi, cocoşeluuu, eşti acasă?

- E cu mine, paceauro; şi i-am umflat pensia!”

„-Doamna , iau gunoiu?

- Ţi-l trimit imediat pe bărbatu-meu!”

„-Poşta, domnu; pensiaaa!

-Bă, nu striga aşa că vin toţi după datorii!”

 

AGENTUL (nedumerit) Aici?

ACTORUL Da; în balcon. Orice act revoluţionar se face în balcon. Ce, dacă eu eram în Bucureşti, crezi că nu m-aş fi suit în balcon după ce-a plecat elicopterul?… Crezi că numai Verdeţ, sau Petre Roman… Că Iliescu a apărut mai târziu şi mai pe şest!

AGENTUL Lasă!… Bine, bine; e bine şi-n balcon, dar nu pronunţa nume… Nu mă băga pe mine cu nume, cu polică şi chestii din astea care nu se spun!

ACTORUL Ba se spun. Eu vreau să le spui!

AGENTUL Nu, nu; atunci plec din balcon!

ACTORUL Nu te las!… Te-am căutat atâta!… Bine: fac cum vrei, dar stai. Balconul e simbolul nostru, al revoluţionarilor.

AGENTUL Dar eu…

ACTORUL Taci, nu fi modest! Toţi am fost revoluţionari; toţi am fost nemulţumiţi de cîte ceva! Ce, voi, securiştii, poţi spune că eraţi mulţumiţi?

AGENTUL Nu. E drept: nu!… Toată lumea era atunci nemulţumită, cum toată lumea-i acum nemulţumită.

BEŢIVUL Eu simt foamea generală Dar… etc

ACTORUL Păi vezi!… Balconul e al nostru, al tuturor! (logoreic, pentru a-l convinge)E cam zgomot aici dar, ca om politic eu mă simt bine în forum, cum a spus… în fine, unu mare a spus-o; iar ca om de teatru, mă simt bine în public!… Asta, ştiu sigur cine-a spus-o, fiindcă am spus-o eu când ei înercau să mă amâne şi să mă trişeze cu apartamentul, spunând că e bloc pentru tineret. „Nu-i nimic, îmi cinstiţi maturitatea şi-mi daţi două apartamente”, le-am spus, că doar nu eram fraier să pierd chilipiru. N-au îndrăznit să mă refuze: eu le votam bugetul! Că, altfel, corupţii naibii, cine ştie cu ce şpagă-l dădeau.

AGENTUL Foarte bine c–aţi reuşit să faceţi dreptate.

ACTORUL Păi, ce naiba?! Doar trebuie să intrăm odată-n Europa.

AGENTUL Aici, pe balcon?

ACTORUL În Europa, şi pe balcon e bine!… (conştietizând) Asta chiar e-o replică memorabilă. Păcat că nu mai sunt parlamentar!

AGENTUL V-am întrebat dacă aici vom lucra?

ACTORUL Dragul meu, nu trebuie să foloseşti pluralul.

AGENTUL Ba da, acum sunt angajatul dumneavoastră!… Aici, deci…

ACTORUL Apartamentul e prea spaţios. Blocuri, democratice pentru tineretul, hm, mă rog… tineretul de la care aşteptăm atâtea… Aici e spaţiu mai îngust. Tragem perdelele astea, se-ntunecă şi e exact ambianţa de acolo, ştii dumneata, celula de doi pe doi cu masa dumitale şi-un singur scaun pentru interogat.

AUTOMOBILISTUL (trece exact când el prepară ambianţa)

ACTORUL Ai văzut: te loveşte cu sunetul, exact cum ţi-ar da două palme. Trece de şase-opt ori, sau trec şase-opt din ăştia, aşa că, atunci când vrei să mă baţi, cauţi să se nimerească şi n-aude nimeni.

AGENTUL Poate că n-am să-mi permit chiar…

ACTORUL Ba să-ţi permiţi!… Dragul meu, acum că ai luat avansul, să-ţi explic…

BARITONUL (cântă cu fericire împătimită) Ne vom iubiii, ca dooooiii neeebuuuni…

ACTORUL E obsedat; uneori vine la mine să împrumute Viagra. Dar o face numai ca să se laude, fiindă am făcut un semn pe pastilă şi l-am descoperit când, chipurile, mi-a adus alta înapoi. Adică, n-a avut nevoie s-o întrebuinţeze, a vrut doar să se laude.

AGENTUL (profesionist) Nu mă dranjează.

ACTORUL Foarte bine; dumneata să-ţi faci meseria. Ai văzut în filme: Americanii au psihiatri la care se duc, se-ntind pe canapea relaxându-se… Fleacuri!…Chiar s-avem la noi în oraş, nu m-aş duce la unul ca ăla!… Invenţia mea eşti dumneata! (discurs inugural) Soluţia mea, sunt convins că eşti dumneata! Aşa cum trebuie respectat dreptul naţiunilor, vom respecta psihiatria de care avem nevoie noi, specificul nostru istoric!… E?!… E o găselniţă?… Vom breveta. După sucesul cu mine, o vom breveta. Păi, dacă se vorbeşte de identitate culturală, noi acolo ne-am făcut-o, la securitate!… Prin ea ne vom afirma; este, doar, dreptul naţiunilor la afirmare! Îţi vorbeşte un om politic care a deprins şi el ceva în anii ăştia!… Ce canapea, ce psihiatru?… Noi folosim specificul local. Hai, aşează-mă şi…

COPILAŞII (îi îndeamnă prin poeziora lor la tragere la sorţi) Eu pe mama ta, tu pe mama mea…

( În acest ritm ei îşi bat palmele şi, fericiţi de rezultat, amândoi ocupă locurile)

ACTORUL Sigur! Repet cu fruntea sus: dacă se vorbeşte de identitate culturală, noi acolo ne-am făcut-o, la securitate!… Prin ea ne vom afirma. Este, doar, dreptul naţiunilor la afirmare!.. Vorbeşte un om politic care a deprins şi el ceva în anii ăştia…. Ce canapea?… Ce psihiatru?!… Noi folosim specificul local!… Hai, aşează-mă şi…

COPILAŞII (îi îndeamnă prin poezioara lor la tragere la sorţi şi, rămaşi cu degetul unu spre altul, îşi ocupă locurile)

ACTORUL (nu poate să nu dea indicaţii de regie) Fii dur!

AGENTUL (montându-se spre a fi rău) …Ai recunoscut mai-nainteee…

ACTORUL Am recunoscut!… Recunosc c-am recunoscut!…

AGENTUL (arătând spre direcţia de unde se aude baritonul) Ai recunoscut că-l împrumuţi cu Viagra!

ACTORUL Îmi cere, domnule anchetator. Dar eu, de cele mai multe ori îl refuz… Să vă spun de ce-l refuz, domnule anchetator. Fiindcă…

AGENTUL (urlă) Nu-mi spui ce vrei tu; răspunzi la întrebările mele!

ACTORUL Am înţeles; am înţeles… Scuzaţi!

AGENTUL Se deduce, deci, că dumneata eşti posesor de Viagra; recunoşti?!

INTERFON Scumpi, cocoşeluuu… etc.

ACTORUL Domnule anchetator, dar ce rost… în fine: … recunosc.

AGENTUL Bine. Cumperi pastilele, sau ţi le aduce cineva?

ACTORUL (ezită, tatonează, se decide) Admiratoarele, domnule anchetator.

AGENTUL Bagă de seamă, notez; mai ai timp să te răzgândeşti.

ACTORUL (derutat) Bine… Atunci: admiratorii… (calculează mut, întrebător şi, dându-şi seama)… adicăăa nu, să nu credeţi că… Vreau să spun: admiratorii care ştiu că sunt un fanteee…

AGENTUL (loveşte dur) Un fante care le face rost de vize pentru danseuze!… (mai dur) şi, care le găzduieşte aici în tranzit!… (şi mai dur) şi, care, le încearcă, le clasifică, le…

ACTORUL Nu eeeuuu!… Am amici, am cunoştinţe, am relaţii care…

AGENTUL Aici am vrut s-ajung: Cine-s ăştia?! Dă din guşă tot!

ACTORUL Păi, dacă vi-i spun, sare guvernu-n aer!

AGENTUL (uimit) Aer?

ACTORUL Cad doi miniştri, iese scandal cu vreo şase parlamentari, se duce…

AGENTUL (disperat) Taaaci!… (mai calmându-se) Uită asta. Aici n-am vrut s-ajung!

GREVIŞTII (trec scandând, în vreme ce personajele discută prin gesturi mute, ca şi cum s-ar tocmi) Jos, jos, jos! Jos guvernul, jos!

ACTORUL (după ce trece zgomotul) Tocmai mă simţeam atât de bine!… Mă pregăteam să-ţi dau vreo câţiva, care m-au lucrat, cum făceam odinioară. Să-i iei la-ntrebări, să-i cafteşti, să-i bumbăceşti…

AGENTUL (decis) Uite ce vreau să ne-nţelegem: Eu n-am făcut niciodată pe nimeni să plângă; dar nu vreau ca nici alţii să mă plângă pe mine!

ACTORUL Să plângă, nu; dar să urle, da!… (îi aminteşte) „Băăă, eu nu te fac să plângi; eu te fac să urli!”… Parcă asta era replica dumitale preferată, nu?

AGENTUL (jenat) Ei, să uităm asta… Eu sunt acum un modest cetăţean al statului de drept, eu…

ACTORUL Eşti angajatul meu, iar eu te-am angajat ca să urli. Nu-ţi fie teamă, n-ai nici o răspundere: Eu am vrut să te fac să urli. Şi ai urlat. Asta mă unge, îmi dă tonus, mă inspiră, mă pune-n rol!

AGENTUL Bine, am înţeles. Dar schimbăm subiectul. Ne ocupăm de…

INTERFON Doamna, gunoiu… etc.

AGENTUL (ca să-i facă plăcere, urlă) Ăştia, ştii cine sunt?…

ACTORUL Nişte gunoaie.

AGENTUL Spune sincer în ce relaţii eşti cu ei!

ACTORUL Cele mai bune.

AGENTUL Cu gunoaiele?

ACTORUL Aplic tehnica modernă: Reciclarea gunoaielor.

AGENTUL Şi ce avantaj ai?

ACTORUL Fiul lor e parlamentar în locul meu. Pe numele lui s-a luat casa. I-am predat alegătorii mei.

AGENTUL Şi l-au ales?

ACTORUL Nu; i-am ales eu, dintre cei cu… dare de mână.

AGENTUL În ce scop?

ACTORUL Dare de mână, nu-nţelegeţi, domn anchetator?!

AGENTUL Şpagă?

ACTORUL Zeciuială. Contribuţie la campania electorală… Iau din ce fură ei, dau la ce furăm noi de la ei… Vi-i spun; vă dau lista cu toţi, domn-anchetator. Numai s-o daţi mai departe. Eu vi-i torn, că am fost mână-n mână (cu ciudă) până m-au dat deoparte, măgarii!…

AGENTUL Deci, dumneata faci trafic de influenţă.

ACTORUL Nu, eu fac jumate-jumate cu el.

AGENTUL (triumfător) Te-am prins, canalie!

ACTORUL Domnule anchetator, nu m-aţi prins, eu am declarat de bună voie.

AGENTUL De bună voie, cincizeci la sută; dar iei mai mult!

ACTORUL Sunteţi formidabil; o ştiţi şi pe asta!

AGENTUL (deodată alt joc, laş, blazat) Eu ştiu multe. (căinându-se) Ştiu atât de multe, încât mi-e frică să mi le amintesc, dară-mi-te să le spun!

ACTORUL (sincer) Mă dezamăgeşti.

AGENTUL Ştiam c-o să te dezamăgesc. De când am simţit că-ncepeai să mă cauţi, ştiam asta. Ce-ai fi dorit de la mine?

ACTORUL Ce-aş fi dorit? Ah!…

COPIII (încep numărătoarea, pe care o imită şi ei) Eu pe mama ta…

ACTORUL Perfect. Ia să schimbăm locurile, să-ţi amintesc urletul de care am nevoie! (câştigă el numărătoarea şi trece în scaunul de anchetator umflându-se şi crescând ameninţător spre dominarea celuilalt) Măăă…

VECINELE Cretina dracu’…etc.

ACTORUL Gunoiuleeee (se bagă-n sufletul lui) Băăă, eu sunt îngerul tău păzitor! Mie-mi spui tot!… Măăă, reeeacţionarrruleee!

GREVIŞTII Jos guvernul!

ACTORUL Credeai că nu te-am auzit când spuneai asta!

AGENTUL N-am spus-o eu.

ACTORUL Ai să recunoşti tu, cum n-ai să-ţi recunoşti mutra-n oglindă! (îl bate, îl calcă-n picioare) Băăă, eu sunt îngerul tău păzitor, băăă!…

AGENTUL (lovit) Văd că nu glumeşti…

ACTORUL (joacă furie adevărată, îl ridică în aer, loveşte) Cum o să glumesc?!… M-ai înfuriat de-a binelea!… De ce mi-ai dat patru ani, bă?…. Ce, eu am strigat ca ăştia?!

GREVIŞTII Jos, jos, jos! Jos guvernul, jos!

ACTORUL (joc în crescendo) Mi-ai dat patru ani, băăă, pentru o glumă de care nimeni nu credea că-i adevărată!

AGENTUL (nevoit să-l ia în serios) Nu ţi-am dat eu, ţi-au dat judecătorii!

ACTORUL Dar judecătorii credeau?

AGENTUL Aveau ordin să creadă.

ACTORUL De la cine?

AGENTUL De la noi. De patru ori mi-a dat şefu la refăcut rechizitoriul.

ACTORUL Ca să pară credibil, nu?!

AGENTUL Exact.

ACTORUL Aha, te-am prins. Deci nici tu nu credeai că noi am făcut cu adevărat un guvern!

AGENTUL Cine putea crede o asemenea gogomănie.

ACTORUL Hai, hai!Nu plânge, nu plânge!…. Dă din guşă, zi tot dacă vrei să scapi de cafteală!

AGENTUL Păi, cine să creadă că nişte actoraşi nenorociţi…

ACTORUL “Actoraşi”! Ha!…

AGENTUL Mă rog….

ACTORUL Lasă, eu anchetez acuma, nu sunt actor, ca să mă doară. Zi-i înainte!

AGENTUL Nu era de crezut, dar de-un asemenea proces, regimul avea nevoie; trebuia să dea exemple de vigilenţă; trebuia să arate că lupta de clasă se ascute!

ACTORUL Şi i-aţi băgat pe nenorociţii ăia la douăzeci de ani!

AGENTUL Au ieşi după opt.

ACTORUL Şi pe mine, nevinovat, că nici nu i-am rupt piciorul lui Romeo ca să intru-n locul lui în scenă, m-aţi nenorocit; mi-aţi nenorocit toată cariera artistică…

AGENTUL Ţi-am apreciat toate turnătoriile. Ai luat mai puţin de jumătate ca alţii!

ACTORUL (furie extremă) Băăă, te calc în picioare băăă!… O faci acuma şi pe salvatorul! Hai, dă din guşă!

AGENTUL Ce să mai dau?

ACTORUL Dă!… Zi de ce era nevoie de exemplul nostru: „Condamnare exemplară”, nu?!

AGENTUL Ca să ne facem datoria de păzitori credincioşi. Ca să nu le vină unora ideea asta de-adevărat!

ACTORUL Nu plânge, nu plânge!… N-ai de ce să plângi… (călău) Te fac eu să urli, măăă!

AGENTUL Păi chiar urlu. Mă doaaareee…

ACTORUL Aşa să faci şi tu: să mă doară ca să spun tot!… Uite-aşa: (urlă nemaipomenit) Zi, mă, de ce era nevoie de exemplul nostru?… Condamnare exemplară, da?!

AGENTUL Condamnare în interesul tuturor.

ACTORUL Tuturor?

AGENTUL Da; chiar „tutulor”!

ACTORUL Adică… răposatu?

AGENTUL Răposatu avea nevoie de câini ca noi fiindcă avea interes sa fie sigur pe situaţie; noi aveam interes să fie sigur pe noi şi să ne dea putere; iar, pentru asta, lătram cât mai tare ca să-i arătăm că mirosim cât mai mulţi duşmani. Voi aveaţi interes să fim siguri pe voi, adică să vă aruncăm o ciosvârtă ca să turnaţi, iar noi aveam ce raporta arătând că sunt mulţi duşmani deci şi noi suntem necesari… „Unitatea de nezdruncinat”!…

ACTORUL Bună treabă! Crezi că, acum, n-ar mai merge la fel?

AGENTUL Domnule, te rog!… Eu nu jignesc democraţia pentru care au luptat… s-au sacrificat, s-au…

ACTORUL Hai, ce te-ai oprit? Zi mai departe: … s-au mâncat, s-au turnat, s-au arătat cu degetul, s-au înjurat, s-au furat unii pe alţii, cum au putut, s-au aliat care cu ce nenorocit din străinătate a putut şi au furat toţi de unde au putut, cum au putut, cât au putut, până unde au putut!… Nu?!

AGENTUL Nu.

ACTORUL Nu?!… Băăă!… Nu mă-nfuria, băăă…Reacţionarrrruleee!… Băăă, la mine dai tot din guşă; eu sunt îngerul tău păzitor, băăă!

AGENTUL Ştiu, ştiu… Aşa făceam. Aşa strigam… Dar acum nu pot. Am jurat să respect democraţia. Nu pot să afirm nişte lucruri pentru care unii dintre foştii mei şefi, care se află la putere, ar putea să mă-mpuşte!

ACTORUL Nu recunoşti?…

AGENTUL N-am voie… Te implor, înţege-mă!

ACTORUL N-ai voie?!… Îţi dau eu voie. Na!… (îl bate) Na voie! Na!… Ia să-ţi facem noi nişte şocuri la coiţe ca să ai voie! (cu scop ascuns, ajunge la joc real) Să ştii că scula asta chiar face şocuri. Iar eu nu mai improvizez rolul ci ţi le fac. (dulce) Zi sincer, iubitule, cine nu-ţi dă voie?… Ai şefi şi acum, nu?… Crezi că pe mine m-ai prostit când ziceai că nu-i nimeni la telefon?… Am auzit eu cum se-nchidea cînd ţi-am smuls receptorul!… Zi măăă… Zi de la cine n-ai voie!

AGENTUL N-am spus că n-am voie; de la cine să n-am eu voie?!

ACTORUL N-ai „n-ai voie”?… Dar atunci, ce n-ai?… Ce n-ai măăă?!

AGENTUL (printre lovituri, retractează) N-am cum…

ACTORUL (derutat, se opreste din lovit) N-ai cum?… De ce n-ai cum?!

AGENTUL (plânge sincer) Pentru că acum e democraţie, e libertateee! (citează în hohote) „omul liiibeeer”… „Libertaţile socialeee”… „Drepturile fundamentaleee”… Nu mai poţi aresta nici un golan, că e (culmea durerii) om libeeer!

ACTORUL (dă să lovească, apoi se opreşte din jucat acest rol şi meditează dându-i celuilalt lecţii mângâietoare) Om liber?… Bă, prostule, tu ai învăţat democraţia doar pe jumătate!

AGENTUL De unde s-o-nvăţ? Ce, am avut de anchetat vreun democrat adevărat? Numai nenorociţi ca voi, năimiţi de partid şi gata să turnaţi la securitate!

ACTORUL Eu am avut. Două legislaturi cât am fost parlamentar…

AGENTUL (bine informat) Una jumătate, că, pe urmă te-a dat afară…Hm, zi mersi c-ai muşamalizat-o!

ACTORUL (neconvenindu-i) În fine… Lasă asta. Am fost parlamentar oricum şi-am învăţat democraţia (pe fundalul greviştilor de pe stradă) Democraţia nu-s numai ăştia! (imitându-l) „Omul liiibeeer”!… Nu-i numai libertatea care-ţi înfricoşează mintea ta proastă de securist! (redevine brutal) Hai, întreabă-mă, mă! Întreabă-mă ce altceva mai e democraţia!… Uite pumnul: Chiar dacă n-ai chef, întreabă-mă!

AGENTUL (de voie de nevoie) „Ce, altceva, mai e democraţia”?

ACTORUL (dulce) Este, vezi, asta nu ştii tu: Democraţia este un alt mod de-a băga pumnu-n gură, decât îl băgaţi voi!… Voi eraţi vulgari, grosolani, poliţişti dictatoriali… Democraţia e lucrătură fină, mă prostule!… Îţi razi duşmanul cu principii de drept, nu cu pistolul. Îţi întăreşti puterea nu cu pumnul, ci făcând caz de siguranţa naţională. Îţi faci slugile poliţişti spunând că le dai libertăţi, nu că ţi-i subordonezi. Ii faci pe unii mândri că au secrete ca să-i asmuţi împotriva altora care vor să li le fure. Faci caz de libertatea fiecărei puteri din stat ca să-i laşi să greşească, iar tu rămâi cu mâinile curate. Mă, prostule, mă, că mi-eşti drag: Democraţia se face cu mănuşi, iar pumnu-l foloseşti numai sub centură. Justiţia e oarbă, deci o laşi să orbecăie; iar poliţia n-are chip, aşa că o faci cu mascaţi!… Voi, proştii, veneaţi cu mutrele voastre şi le puneaţi arestaţilor masca pe ochi. Democratia te ajuta sa trimiţi mascaţi la duşmanii tăi şi să-i faci pe ei să se vadă în toate televizoarele!… Maschezi poliţia şi spui că nu-i stat poliţienesc; le spui „să trăiţi bine”, doar ca ei să facă drepţi spunând „am înţeles să trăiţi”. În declaratiile publice faci câini comunitari, pentru ca în particular sa-ţi selecţionezi câinii tăi proprii. În public, castrezi câinii ca să latre presa, latri la întreprinzători ca să-i muşte ziarele, muşti din aliaţi ca s-arunci în cârca lor promisiunile făcute, promiţi să-i castrezi pe corupţi şi mârâi la opoziţie aratându-i pisica dotată cu cătuşe. Dar în particular, nu-i castrezi deloc, ci chiar le dai două perechi de…putere câinilor tăi credincioşi, pentru ca să ţi-o crească şi pe a ta. Să ai tu patru perechi. E un fel de Viagra politică, înţelegi?… Ce “putere parlamentară”? Ce “putere guvernamentală”? Ce “putere prezidenţială”?… Există numai puterea buhaiului care încalecă celelalte puteri!… Şi, totul, pentru că ai pornit de la confuzia dintre câinii comunitari cărora le-ai pus zgărzi înainte de-ai face mănuşi şi aspiraţiile comunitare cu care te porti cu mănuşi până le pui zgardă. După zgardă, lanţul nu e o problemă, fiindcă-l ai gata făcut din impozite, iar în loc de botniţă le pui pe gură promisiuni… Şi, faci… tot faaaci la promisiuni în numele democraţiei; pentru că democraţia e promisiunea celor care n-o iubesc, Ceea ce iubeşti, o faci pentru tine; ceea ce nu te interesează pe tine, poţi promite altora. Democraţia e o promisiune pentru fraieri, făcută cu gura bogată a celui care se crede deştept; democraţia…

BARITONUL (cu fericirea de-a întâmpina o amantă) Ne vom iubiii, ca doi neeebuuuni!

ACTORUL Vezi, asta-i democraţia: Nu contează că tu n-ai ce să-i dai ei… adică populaţiei.

BARITONUL (idem, mai „virtuoso”)…doooiii neeebuuuniii…

ACTORUL (face un semn de fleşcăială impotentă) Nu contează că n-ai cu ce s-o faci fericită. Important e să-i declari, să-i promiţi, s-o păcăleşti până o laşi dezbrăcată.

AGENTUL Şi, după ce-o dezbracă, ce-i face?

ACTORUL Exact ce-ţi face ţie guvernul după ce-ţi ia impozitele: Nu-l mai interesezi şi doar se face că trebuie să-ţi dea şi el ceva.

AGENTUL Formidabil!… Dar de unde ştii tote astea?

ACTORUL Ehe: politicale. Trebuie să le miroşi; să tragi cu ochiu la unii, cu urechea la alţii şi, între timp, să strigi mereu „vrem schimbare!”, ca să le fie frică de gura ta.

AGENTUL Şi, dacă te iau în serios?

ACTORUL Atunci, schimbi!

AGENTUL Ce schimbi?

ACTORUL Ce-ţi convine!… Sau ce nu-ţi convine!…. De exemplu: ce nu-ţi convine din Constituţie! Ce crezi că te-ngrădeşte (crescendo demagogic); fiindcă, ce te-ngrădeşte pe tine ca lider, îngrădeşte fiecare cetăţean, nu?… Fiindcă fiecare cetăţean poate să ajugă lider! Şi atunci, toată Comisia juridică pe care ţi-ai subordonat-o, va spune că schimbă Constituţia pentru a da mai multe drepturi cetăţeneşti!… Iar tu îi stimulezi pe parlamentari să lupte pentru aceste drepturi cetăţeneşti… de a pune mâna pe mai multă putere! Doar e democraţie; ai dreptul să lupţi!

AGENTUL (uimit, ca şi cum ar spune că nici chiar unul ca el nu s-ar preta la asemenea politicale) Dar, chiar să schimbi Constituţia?!

ACTORUL Păi, dacă te-ngrădeşte, de ce să n-o schimbi?! … Te-ngrădeşte pe tine şi n-ai destulă putere ca să-i faci să trăiască bine pe alţii!… Iei mai multă putere pentru tine, dar pretinzi că dai mai mult la alţii. Află de la mine: Schimbarea e cel mai democratic lucru. De asta politicienii democraţiei sunt oameni schimbători!

AGENTUL Domnule, creşti în ochii mei, ai învăţat politologie.

ACTORUL So-nveţi şi tu şi să nu te mai smiorcăi pentru prostia aia cu „omul liiibeeer”.

AGENTUL Nu?… Crezi că se poate scoate din Constitutie?

ACTORUL Păi dacă-i Constitutia noastra democratică, cine ne opreşte s-o schimbăm?!… Nici o Constitutie nu ne poate opri să schimbăm cum vrem noi Constituţia!

AGENTUL Nu ne poate?

ACTORUL Nu!… Şi să-ţi faci meseria ta, aia veche, cu convingerea că e utilă şi astăzi!

AGENTUL Utilă?

ACTORUL Păi ce, crezi că numai răposatu avea nevoie să se simtă sigur pe situaţie?! Crezi că altul nu are interes să aibă câini siguri ca să-şi crească puterea modificând Constituţia?! Nu vezi ce mari cariere democratice au pornit de la câini?!

AGENTUL (egocentric) Câini siguri?… Mai siguri ca mine nu există!… Sunt dresat pentru asta.

ACTORUL Atunci anchetează. Anchetează ca lumea. Anchetează ca pe vremuri! Că anchetatul e cel care confirmă; anchetatorul, doar întreabă!

AGENTUL Bine, întreb; întreb…

ACTORUL Ţi-am arătat; ţi-am amintit cum erai.(exemplifică) „Nu plânge, băăă, că eu te fac să urli!”… Aşa!… Acum treci pe locul tău şi-ntreabă!… Ţi-am arătat cum trebuie să fii: Durrrr!

AGENTUL Durrr!

 

Fac schimb de locuri în vreme ce de afară se aud grataragiul cu „hot dog”, beţivul cu „eu simt foamea generală…” si poştaşul cu „pensia”. Agentul intră în funcţie:

 

AGENTUL Spune-mi cine este acest individ cu pensia şi ce legătură ai dumneata cu el!

ACTORUL Păi, eu i-am aranjat pensia. Am prins un pont când ăia care guvernau acum trei ani au dat un lot de pensii mari pentru ai lor. A luat omu şi pensie mare si vreo treizeci de salarii despăgubire…

AGENTUL Şi, ţie, cât ţi-a dat?

ACTORUL Atâta cât să-i fac rost de-un spaţiu comercial aproape pe gratis, pe care l-am vândut pe urmă unor arabi şi-am făcut jumătate-jumătate afacerea cu ei, că lor le-am obţinut licenţele necesare; dar să nu crezi că am luat eu totul, am şi eu unul mai mare…. Îl ştii pe acela mare, din partid, care…

AGENTUL Nu ştiiiuuu nimiiic!…. Ticălosule, te calc în picioare! Te omor… Te… Ai spus să fiu dur, nu?

ACTORUL Dur, dar cu ce trebuie.

AGENTUL Bine. Schimbăm subiectul şi… Măăă, fii sincer, măăă… Că eu îţi citesc şi-n măruntaie!…

ACTORUL (aparte) Eu sunt sincer; tu nu vrei să afli câte sincerităţi vreau eu să dezvălui! (cabotin) Citeşte-mi-le! Ia-mi măruntaiele, citeşte-le şi… (şiret) citeşte şi dă mai departeee… cât de departe poooţi… Cum au spus şi toate partidele: Nu interesează că-i PNA sau DNA sau cum o fi!… Interesează să-i dai în gât şi să-ţi faci calea liberă!

MAŞINA POLITIEI Nu uita 121. Poliţia de proximitate îţi e aproape!

MANELISTUL (crescendo-descrescendo cu) „Că tu te-ai iubit pe blatâââ/Şi pe mine m-ai turnatâââ/M-ai turnat la PNAAA/ Să nu mai pot candidaaa!…

ACTORUL Exact: Că dacă iese pasienţa şi parchetul descoperă toată mişculaţiunea, nu mai pupă ei să candideze:

AGENTUL Ei?… Care „ei”?!… Băă, fii concret, băăă… (pumn în burtă) Cel puţin la fel de concret cum e pumnul meu!…

ACTORUL Sunt concret…. Auuu…. Concret ca pumnul….Auuu… Sunt afaceri de sute de milioane… Dolari, nu lei!… Euro!… Euro, au!…. Nu mă mai bateţi, domn’anchetator că eu va spun sincer despre primele cele mai mari zece afaceri pe care nu le-a descurcat procuratura în ultimii zece ani….. Aşa, băteţi-mă, băteţi-mă dar eu tot va spun. Va spun numeee…. Nume concreteee…Uite!

INTERFON Domn’ deputat, am sosit cu girofaru…

AGENTUL (bate la el într-o furie oarbă) Ba nu-mi spui nimic!… Nu-mi-spui-ni-mic!…

ACTORUL Cum să nu vă spun, dumneavoastră, care-mi sunteţi înger păzitor să nu vă spun?!… (cade sub lovituri) eu sunt un suflet curat care spune tot. Eu v-am fost de folos la avansare. Ce-aţi stors de la mine s-a aşezat pe epoleţii dumneavoastră. V-am făcut odată salvatorul regimului de cei care făceau în secret guverne?… Acum vă voi face salvatorul guvernului de cei care fac în mod public averi!

AGENTUL (lovind) Nu mă vei face, nu mă vei face!…

ACTORUL Nu mai daţi…. Au, nu mai daţi!… Aveţi milă!… Mila dumneavoastră care-i atât de mare!… Nu mai daţi, că spun tot!

MANELISTUL (trece înapoi cu:) …”M-ai turnat la PNA-aaa/ Să nu mai pot candidaaa”…

AGENTUL Bine; nu mai dau. Nu mai dau, dar nici tu nu mai spui nimic!

ACTORUL (ca după tortură) Ba spun, domnule anchetator. Spun, pentru că eu sunt un anchetat corect. Nu primesc nimic pe degeaba: Primesc bătaie, dau din guşă!… M-aţi bătut destul ca să mă convingeţi să spun. Acuma notaţi (aparteu către public, dar şi încurajator pentru Agent) Aşa era ritualul. Zi pe cuvântul dumitale de profesionist dacă nu-l ştii!

AGENTUL (persuadat) Îl ştiu!… (către publc) Îl ştiu, cum să nu-l ştiu!

ACTORUL Atunci, conform celor învăţate la şcoala de anchetatori, când constaţi că bătaia şi-a făcut efectul, nu mai baţi aşa, în prostie, ca bruta; ci devii intelectualul care-a obţinut ce vrea, te concentrezi şi notezi. Notezi tot, fără nici un gând în altă parte. Ca să nu pierzi momentul psihologic. Ai înţeles?!

AGENTUL (hipnotizat prin amintirea propriilor sale reflexe) Da: Notez tot, fără nici un gând în altă parte.

ACTORUL Atunci, mai dă-mi un pumn şi continuăm (stimulativ, se bagă el în pumnul lui) Puteeerrrnic!

AGENTUL (stimulat profesional) Puteeerrrniiic!

ACTORUL (termină aparteul, reintră-n rol) Au, nu mai daţi!… Spun tot; spun tot!…

AGENTUL (şi el în rol) Despre ce spui tot?!

ACTORUL Despre… Staţi să văd cu ce să-ncep… Da: Despre fiara cu zâmbet dulce, despre femeiea îndărătnică. Aia care creşte-n sondaje!…

AGENTUL (automatizat, scrie) creş…te-n…son…da…je…

ACTORUL (strigă invidios) Creşte-n sondaje fiindcă ştim noi pe cine linguşeşte!… Dar pe mine m-a lucrat, m-a debarcat de la direcţia teatrului!

AGENTUL (tot automat, robotic) Nu intrăm în amănunte personale. Continuă de la “pe cine linguşeşte”.

ACTORUL Pe cine linguşeşte?!… Ha: “pe cine linguşeşte”!… Linguşeşte mai sus, chiar mai sus decât linguşea bărbatu-său pe vremuri!

AGENTUL (scrie)Băr… ba… tusope… vre…muri…(pe logica anchetei, întreabă) Pe cine linguşea bărbatu-so pe vremuri?

ACTORUL Linguşea la cabinetul număru doi; la “polimeri”!… Acum ea linguşeşte la cabinetu număru unu, la “să trăiţi bine”.

AGENTUL Sătră…iţi…bi…ne… (începănd a conştientiza) “Să trăiţi bine”?!…

ACTORUL (înghesuit) Bine… a vrut omul să trăim bine…

AGENTUL (urlă) Nuuu!

ACTORUL (speriat de gafă) Bine, bine… N-a vrut să trăim bine!

AGENTUL (isterie completă; pumni, bale) Ţi-am spus să nu mă bagi în chestii din astea!… Nu politica de aaazi!(loveşte cu sete)

GRATARAGIUL Ia cîrnatu că-l ia altu!

ACTORUL (dresând nebunul) Bine, bine…. da, domn anchetator: Nu „azi”; nu „bine”; numai „polimeri”!… Loviţi, loviţi; călcaţi-mă-n picioare… dar notaţi! Da: numai despre polimeri!

AGENTUL (lăsânduse reintrodus în automatisme) Spune despre soţ şi despre polimeri!

ACTORUL Vă spun: Bărbatu-său a lucrat cu cocoana… Dar doamna senator îl scuză, că zice că n-a lucrat la polimeri. Asta e manipulare de opinie publică.

AGENTUL (scrie) Ma…nipula…rede…o…opinie… pu…bli…că (anchetează) De ce-i manipulare?

ACTORUL Pentru că, la polimeri sau nu la polimeri, tot cu cocoana a lucrat şi tot aşa trebuie să fie lustrat. Iar dacă el… în fine, în patul conjugal…

AGENTUL (scrie) …inpa…tulcon…jugal”… (îşi dă seama şi vorbeşte la timpul prezent) Domnule, eu notez; urlu şi notez, că pentru asta mă plăteşti. Dar îţi atrag atenţia că mergi pe o logică greşită.

ACTORUL De ce?

AGENTUL Pentru că una e viaţa publică şi alta viaţa conjugală.

ACTORUL Conjugală, sau sexuală?

AGENTUL Conjugală, sexuală…indiferent!… Viaţa în pat, vreau să spun.

ACTORUL (aparte, către public) Păi dacă băiatu a fost educat principial, la UTC!… El crede că amoru se poate face numa-n pat şi numai cu aprobare de la partid!… Se face şi pe pereţi, prostule! (mimând demonstrativ) Şi pe scară… şi-n copac… şi pe-o aripă de avion!

AGENTUL (i-o plăteşte) Astea sunt lecţii pe care le dai tu danseuzelor pe care le trimiţi în Turcia!… Eu ziceam că amorul nu-i neapărat Sida, ca să te molipsească politic!… E democraţie; aşa că poţi s-o-ncaleci, iar, când o descaleci, tu te duci la partidul tău, ea se duce la partidul ei!… (mândru) Ehe, mai ştiu şi alţii democraţie, nu numai dumneata!

ACTORUL (bucuros de ideea cei vine) Amorul nu molipseşte?… Ha!… Păi colegul meu… cum a devenit prinţ?!… Da, prinţ adevărat, nu doar în rol!… S-a… în fine, c-o principesă, şi-a luat o boală care l-a înnobilat!… A devenit sânge-albastru la fel de uşor cum ar fi devenit seropozitiv!… (patronal) Ai învăţat lecţia?!

AGENTUL Am învăţat-o.

ACTORUL Atunci fă-ţi meseria şi reia ancheta: Polimerii, lustrarea domnului şi… patul conjugal!… Întreabă!

AGENTUL (supus, se străduie să-şi reia rolul, îşi drege vocea şi strigă) Ce i-a făcut în patul conjugal?!

ACTORUL Ce ia făcut în patul conjugal?… Păi, domn anchetator, nu-i clar că a… lustrat-o!­?… A… lustrato o dată, asta-i sigur; o fi … lustrat-o chiar de două ori… E limpede: Înseamnă că şi ea trebuie băgată la lustraţie!

AGENTUL (scrie) Băga…tăăă… lalu…straţi…eee… (anchetează) Cine?…

ACTORUL Cocoana!

AGENTUL Cocoana?… Păi cocoana e lustrată de mult la Ghencea!

ACTORUL Nu cocoana aia, cocoana asta!… Asta: fiara cu zâmbet dulce!… femeia îndărătnică!… Cea care m-a scos din director!

AGENTUL (robotic) Nu intrăm în amănunte personale. Rămânem la (citeşte) Femei… Nu: feme…iaîn…dărăt…ni…că.

ACTORUL Îndărătnică!… Mai tare ca-n Shakespeare!… Ştiţi, eu am jucat rolul… După ce vi l-am turnat pe ăla şi l-aţi arestat!… Rol gras, ehe!… Băgam şi un sonet. Maestrul meu îmi spunea întotdeauna să bag sonete că sunt teribil. Iată ce potriveală: „Aaahh, pentru ce-ar trrrăiii-n ticăloşiiieee/ Şi-al său prezent ar slugări la răăăuuu/ Şi din nelegiuiri soarrrbeee mândriiieee, mascââând subgingăşiiieee chipul săuuu?…”

INTERFON Domn’deputat, sunt cu girofaru; s-au strâns trei alegători!

ACTORUL (continuă) „..De ceee obraaajiii şi-ar mai da cu fard?/Ce chip de morrrt mai poate să învie?…”

INTERFON Aşteaptă să fie măcar şase!

ACTORUL „Stând lângă flori, frumseţi săraaaceee arrrd/ şi trandafiriii-ntreeec cu viiicleeenie”… Sunt talentat, nu?

AGENTUL Puţi!… Puţi de talent, dar pe mine nu mă duci! (urlă, loveşte) Nu mă duci, măăă, că vrei tu să schimbi vorba!

ACTORUL (în rol) N-o schimb; zău că n-o schimb, domn anchetator!…

AGENTUL Lasă că ştiu eu: Ai dat-o pe teatru ca să schimbi vorba! Aşa făceai şi-nainte, atunci când nu mai voiai să continui!… Nu mă duci tu pe mine; hai, toarnă!

ACTORUL (aparte) Aşa te vreau!… (în rol) Torn, torn domn anchetator. Torn din toată inima!… Am un subiect şi mai gras!

AGENTUL Gras!

ACTORUL Rupere: Şi securist şi şef de partid şi parlamentar şi-n guvern şi-n tot ce vrei!

AGENTUL (furios) Măăă!… (ezitând) Măăă!… (speriat)Măăă!…

ACTORUL Nu, nu da-napoi! (aparte) Aşa te vreau cum ai urlat prima dată; hai, revino!

AGENTUL (persuadat, redevine furios) Măăă!

ACTORUL (în rol) Da, domn anchetator!… (aproape plângând) Şi individul zice că-i dă în judecată pe ăia care i-au descoperit dosaruuu!

AGENTUL (scurt, sacadat, ţinându-se tare spre a nu mai fi influenţat) Mă, nu mă interesează!… Mă, taci şi nu mă băga că…

ACTORUL Bine, bine… Mai spun versuri, sau trec la altul?

AGENTUL (acelaşi joc) Treci!

ACTORUL Utecistul?… Vrei utecistul care cumpără hoteluri şi sportivi, iar acum vrea să cumpere şi….

AGENTUL Nu Vreeeaauu!…Nu vreau să ştiu ce mai vrea să cumpere!… Nu vreau să trebuiască să…

ACTORUL Ce „să”?

AGENTUL (deplângându-se) Să mai studiez şi alte articole de cod penal, ca să pun concluziile cum trebuie!

ACTORUL Ba, tu eşti un băiat cuminte şi priceput, care pune concluziile numai aşa cum trebuie! (cu satisfaţie răzbunătoare) De la douăzeci de ani în sus!

AGENTUL Tu mă provoci!… Nu mai vreau să aud nimic.

ACTORUL Atunci trecem la versuri: „…Plăăăceeerile deşaaarteee-s risipiiireee/

A sufletului; ele-s voluptateee/ pân-ce dau rrroood, apoi sunt amăăăăgiiireee/ desfrrrrâââuuu, crrruzzziiimeee şi brrrrutalitaaateee./De-abia tovarăş, şi dispreţuit,/ luat ca prrraaadăă şi gonit apoiii,/ urât şi ca un câââineee fugărrrit,/ nicicââânddd să nu se-ntoarrrcăăă înapoi/ nebun de urrrăăă, dar şi de plăcerrreee, mereu în zbucium, fără frâu dorind,/ o clipă fericit, din nooouuu durrreeeere,/ euforic, când şi când, iarrrr suuufeeerrriiind!…” E, ce zici: „De-abia tovarăş” – adică luat tovarăş de Ceauşescu, făcut tovarăş mare şi, apoi, „…dispreţuit… gonit”…

AGENTUL Nu mă interesează!

ACTORUL Ba da, fiindcă acum, cum au spus cei care l-au dat jos de la partidul lor: „nicicând să nu se-ntoarcă înapoi!”…dar el nu se lasă: „mereu în zbucium, fără frâu dorind, o clipă fericit, din nou durere…”

AGENTUL Nu-mi pasă, asta e o chestiune internă în partidul lor; n-are nimic penal!

ACTORUL Ehe!… Asta, până să iasă Păvălache din puşcărie, până să apară chestia cu crucişătoarele alea, cum le zice… fregatele!… Că la fregatele de azi e ca şi la flota Petromin de ieri, iar la şoselele de azi, cine-au fost miniştri ieri!?… Notează, notează, că doar eşti anchetator! Uite, ai lista cu Comitetu Central… PCR, dar şi UTC!… Ai lista cu dosarele care trebuie declasificate, că doar nu numai Quintus a fost în ele!… Ai…

AGENTUL (urlă) N-aaam; n-am nimic!… Nu vreau, pentru că ţi-am spus: Pe urmă m-apucă reflexele.

ACTORUL Să te-apuce!

 

 

N.B. aici, sau urmează: 1) O listă întreagă de alte turnătorii contemporane, care de care mai îngrozitoare care-l fac pe anchetator să tresară de fiecare dată, ca lovit, turnatorii care pot fi aduse la zi prin citarea, întotdeauna, a celor mai noi matrapazlâcuri din ziare, strict şi lapidar enunţate (gen „Zambaccian”, „Rafo”, „FNI”, „Flota”, etc) sau, ca altă variantă posibilă: 2) Trecem peste enumerare într-o bâlbâială a amândurora, doar presupunând ce rostesc ei în amestecul cu zgomotele străzii. Şi ajungem la:

 

ACTORUL Domnule anchetator, ştiu… Ştiu că sunteţi un suflet sensibil şi vă indignează mârşăviile. Ştiu că nu puteţi suporta să vedeţi, sau să aflaţi cât de jos poate să decadă fiinţa umană. Cât de mârşavi pot fi nişte oameni care, la prima vedere, ni se par a fi foarte mari, foarte generoşi, foarte de caracter, dar ei nu sunt decât (plânge) scursură umanăăă!… Hoooţi!… Mafioooţi!… Vampirii poporuluuuiii!… Daaa, plâââng, aşa cum plââângeee sufletul dumneavoastră cinstit, care nu poate suferi aşa cevaaaa… Plâng pentru că aş vrea să uuuiiittt… Dar nu pot să uittt… Ştiu, vă văd cum tremuraţi. De indignare tremuraaaţi!… Aţi vrea să nu le rosteeesc numeleee!…. Nici eu n-aş vrea să le rosteeesc, dar prea sunt mari, prea sunt cunoscuteee… Păi, din ce vă spun eu, cade guvernuuul!…

AGENTUL ( a făcut tot timpul jocul de-a se feri şi de a nu putea. A fost în permanenţă agăţat, mişcat, mutat de mâinile actorului care-l îmbăloşa şi a lovit în el nu ca un achetator, ci cu sincera dorinţă de a scăpa, dar n-a reuşit; din acest punct de vedere, jocul dansat al actorului e magistral şi-l conduce spre ce vrea, cu toate că el ţipă:) Nu vreau să cadă guvernuuul!

ACTORUL Ştiu. Nimeni nu vrea!… Toţi ne-am dori un guvern curat. Un guvern de îngeri care să vrea prosperitatea naţională!… Dar trebuie să fim conştienţi!… Trebuie să ştim că nici Dumnezeu n-a avut parte numai de îngeri buni!… Satanaaa… Mamonaaa… Necuraaatul… Lucifeeer… Şarpeleee…Alungarea din raiii… Toată istoria credinţei noastre e plină de drăcoveniii, aşa că, de unde am putea avea noi astăzi un guvern format numai din îngeri adevăraţi?!… Ei bine, fiţi atent la mine, domnule anchetator, iar eu voi face din dumneavoastră Sfântul Gheorghe care străpunge balaurul. Permiteţi-mi mie, umilul, să fiu doar suliţa prin care, de pe calul cel frumos, dumneavoastră, Sfântul Gheorghe, împunge! (din ce în ce mai fioros) Împunge!…. Împunge!… Împunge!… Împunge-i pe toooţi, Sfinte Gheorghe!…

AGENTUL Dar eu nu sunt Gheorghe, pe mine mă cheamă… mă cheamă…. Mă cheamă Mugureeeel!

ACTORUL Mugurel!… Ce nume frumos!… un nume care aduce primăvara!… un nume plin de curăţenie!…

AGENTUL Da, nu mai vreau să aud de murdării.

ACTORUL Ştiam de mult asta. Urechile noastre refuză. Urechile noastre nu vor să audă. Faptele acestor nemernici sunt atât de odioase încât refuzăm să le auzim!

AGENTUL Exact.

ACTORUL (scoţând o hârtie) La asta m-am gândit şi eu: E ruşinos să ne pronunţăm. Aşa că le-am scris pe hârtie. Ai aici o listă cu toate afacerile ruşinoase din ultima vreme şi numele persoanelor la care nu te-ai fi aşteptat, dar care sunt implicate direct.

AGENTUL Direct?

ACTORUL Da. Citeşte!

AGENTUL (începe să citească rostind numai începuturi de nume şi sughiţând de groază la fiecare, în aşa fel încât , până la urmă, din rostirea sa nu mai rămâne decât un sughiţ) Ar… Bar… Nas… Po… Bă… Tă…Ma… Mi…C…N…J…V… (sughiţ lung, leşin, ridicare bruscă, decizie şi mai bruscă, mână-n buzunar, teanc de bani scos şi aruncat pe masă) Domnule, ia-ţi avansul înapoi; n-am nevoie de nimic; n-am auzit nimic; eu iubesc democraţia; eu mă duc să mă plimb în libertate; eu…

 

Dă să iasă dar, ca de-o uşă, se loveşte deodată de protestele greviştilor care vin din toate părţile cu „jos guvernul”, „moarte corupţiei”, „jos ipocrizia”, „am ales un om curat/dar el s-a pus pe furat”, „corupţii sug sânge/toată ţara plânge”, etc, etc, până când, în locul lor vine înapoi manelistul cu „M-ai turnat la PNAAA/Si nu mai pot candidaaa”. Rămâne stană în vreme ce, în faţa lui, cu pantomima sa de forme pline,dansând cu umerii, mâinile, fesele, genunchii, burta, actorul joacă un rol amuzat de ucenic vrăjitor spunându-i ca un „sâc”:

 

ACTORUL Vezi?… Vezi că nu ai unde fugi?!… Vezi că nu te poţi sustrage?!…

AGENTUL (îi cade în braţe) Nu mă poot!… Ştiuuu!… Acesta-i defectul meeeuuu!… (se lasă dus încet şi aşezat în scaunul unde scânceşte; dar deodată, brutal, îşi impune hotărârea şi decide ridicându-se monumental) Iaţi banii! N-am nevoie!… Pe mine nu mă cumpără nimeni împotriva democraţiei!… Am plecat!

 

Îndelung joc mut între cei doi. Agentul hotărât, actorul uimit, tot mai uimit, tot mai dezolat. Agentul cu gesturi de voinţă, actorul cu gesturi de neputinţă, faţă şi de ce se aude spunând beţivul „Eu ştiu că-i foame…” etc. Agentul bruscându-l iar actorul devenind deodată o lăcrimoasă cârpă moale şi căzând în genunchi:

 

ACTORUL Auzi ce foame eee!… Şi ce seeeteee!…Nu mă părăsiii!… Nu-mi distruge speranţeleee!… M-ai nenorociiit!… Erai singura mea nădejdeee!… (plânge mult, plânge atât de molipsitor încât, când, obosit, se opreşte şi simte nevoia să cerceteze situaţia mai cu luciditate, îşi dă seama că, de multă vreme, de foarte multă vreme, agentul plânge împreună cu el; plânge mocnit, neputincios, laş)… Plângi?… Plângi şi tu, puiule?!… Nu plânge, nu plânge!… Hai, zău, nu mai plânge, că mă faci şi pe mine să plâng din nou! (smiorcăit) Nu plânge, nu plânge!… (plâng amândoi, lamentabil)

ACTORUL Nu mă părăsii!… Eşti singura mea nădejdeee… Ştii cât te-am căutat!

AGENTUL (mai indurerat, cu lacrimi mai mari) Ştiuuu…

ACTORUL Şi, atunci, de ceee!?

AGENTUL Nu pooot!

ACTORUL Ce nu poooţi?

AGENTUL Nu pot să fiiiuuu!

ACTORUL Ce nu poţi să fiii?

AGENTUL Nu pot să fiu un om normal.

ACTORUL Adică?

AGENTUL Adică să aud un lucru, să pălăvrăgesc, să bârfesc şi să-mi treacă… Mie nu-mi trece. Nu-mi treeeceee!

ACTORUL Nu-ţi trece?

AGENTUL Nuuu!… Sunt dresat, sunt instruit, sunt făcut din reflexe (aici se poate lăsa în patru labe, poate face sluj, poate amuşina cu botul într-o pantomimă de câine pe care o va relua de câte ori e cazul)… da, sunt dresat prin reflexe, ca să nu-mi treacă până…

ACTORUL (renunţă la joc şi capătă o speranţă interesată) Până…?

AGENTUL (vinovat sau damnat) Până când nu fac rapooort!

ACTORUL (fericit) Raport?

AGENTUL (total nefericit) Rapooort!… Raport cu lux de amanunte!…. Raport cu toate detaliile!… Rapooort… La care trag şi concluziile mele privind ameninţarea la siguranţa statului!

ACTORUL Înseamnă că eşti… că eşti… (se bâlbâie de bucurie)

AGENTUL Ce sunt?

ACTORUL Căăă…eşti foarte bine dresat!

AGENTUL Exact. Ca un câine: Îmi dai să miros osul, îl arunci, eu îl găsesc, gura în care-l ţin salivează, dar nu-l mănânc, nu-l rod, ci mă-ntorc supus şi (reia pantomima câinească)… ţi-l aduc la picioare…

ACTORUL (din ce în ce mai fericit, la fiecare afirmaţie, îl ajută să se ridice, sau se coboară el în patru labe) Exact… Exact…Aşa… Aşa… (exultă) Vino să te puuup!… Am reuşit-o, am avut fler, am noroc!… Vino să te pup!

AGENTUL Să mă pupi?

ACTORUL Da!… Pe botul ăsta care aduce ciolanul înapoi şi-l pune la picioarele cui trebuie!

AGENTUL (tristeţe laş-disperată) Da: La picioarele cui trebuie!… Ştiu exact la picioarele cui trebuie!

ACTORUL Ştii exact!?… Asta voiam!… Vino să te pup!… Te pup, te pup, te pup!… Şi nu te mai las din braţe. Nu te mai desprinzi de mine. Nu te mai las!

AGENTUL (speriat) Nu mă mai laşi, ca să nu duc osul. Asta-i!… Ţi-am spus că nu pot. (plânge) Sunt dresaaat. Nu pot să nu duc ooosssuulll!

ACTORUL Păi tocmai asta vreau eu: Să-l duci!… Ah, cât te iubesc!… Te pup, te pup, te pup!

AGENTUL Ma pupi? Nu mă dispreţuieşti?

ACTORUL Dimpotriva: Te apreciez!

AGENTUL Minţi.(suspiciune) Ai vreun interes!

ACTORUL Am un interes. Recunosc… Dar e din… “raţiuni superioare”.

AGENTUL Superioare?

ACTORUL Absolut: “Patria”, “poporul”, “securitatea naţională”…Cum am fost noi învăţaţi!

AGENTUL (tot suspicios) Demonstrează-mi că nu mă dispreţuieşti!

ACTORUL Numai proştii pot dispreţui un profesionist!

AGENTUL Si nu te deranjează că, vrei, ori nu vrei, eu tot fac raport?

ACTORUL Păi asta-i profesia dumitale! Ăsta ţi-e rostul pe lume. Eşti un important securist… A, pardon, am vrut să spun cum se spune astăzi: “analist”.

AGENTUL Da, asta sunt: analist. Mai sunt folosit câte o dată ca analist.

ACTORUL Asta-i foarte bine. E, chiar, splendid!

AGENTUL (distrus) “Foarte bine”, “splendid”?!… E blestemul meu de-a face… Da, a face de fiecare dată, la fiecare întâmplare, la fiecare vorbă pe care o aud…

ACTORUL Ce?

AGENTUL Un rapooort!

ACTORUL Nu văd nimic rău.

AGENTUL Nu vezi?… Dar dacă am să-ţi spun că fac rapoarte despre ce spun băbuţele mele de la bloc!?… Dacă am să-ţi spun că fac rapoarte despre ce spun moşnegii când primesc pensia?… Dacă am sa-ti spun ca urmăresc aurolaci care cerşesc şi asistentente medicale care iau şpagă?!… Şi, crede-mă, fac rapoarte aşa, frumoase, cu studiu de caz , detaliere de fapte şi concluzii penale… Le îndosariez frumos, las loc de înregistrare, loc de rezoluţie, loc de primire la grefă…

ACTORUL Asta e chiar bine

AGENTUL Cum o să fie bine, când nici măcar nu mi le primesc?! Râd de mine. Spun că astea sunt fapte arhicunoscute!

ACTORUL Cine spune asta?

AGENTUL Cum “cine”? Ăştia in funcţie, aştia care s-au adaptat… Ăştia pe care eu i-am crescut!

ACTORUL Ai relaţii, deci!

AGENTUL Am. Care dintre noi n-are?!

ACTORUL (exultă, îl pupă şi redevine un cabotin fericit) Ooo, destinul meu!… Ooo soarta mea!… Ooo, steaua mea!… Exişti, deci! (îl săruta până la sufocare) Ooo, răzbunarea mea!… Esti pe calea cea bunăăă!… Omule, eu de asta te-am căutat. Restul sunt poveşti. Nu m-au pensionat. Pot să joc cât vreau. Dar mă lucrează unii la funcţii! Cum mă lucrau înainte la roluri iar, prin tine, i-am dat în gât. Îţi aminteşti: Tu i-ai arestat pe cei pe care ţi i-am turnat, iar eu m-am eliberat şi am jucat rolurile lor!… Acum, c-a venit sperietoarea cu corupţia şi cu lustraţia, vom reface metoda: Cu corupţi şi cu lustraţi, cu lustraţi şi cu corupţi, cu corupţi lustraţi şi lustraţi corupţi; înţelegi?!

AGENTUL Lustraţi corupţi, corupţi lustraţi… Ce să-nţeleg?

ACTORUL Refacem metoda: Eu ţi-i torn.

AGENTUL Tu mi-i torni mie…

ACTORUL Da.

AGENTUL Pentru ca eu să…

ACTORUL Exact! Eu ţi-i torn, tu comunici mai departe, aşaa, cu dosare frumoaseee, cum ştii tu sa faaaci: cu studiu de caaaz şi punând concluzii penaleee… le depui unde trebuieee… îi luustrăăăm şi…

AGENTUL Şi?…

ACTORUL Şi rămâne coridorul liber ca s-ajung eu din nou mare! Mareee!

AGENTUL De asta m-ai căutat?

ACTORUL (fericit) De asta te-am căutat! Nu mai pleci de lângă mine. Ascultă!…(în vreme ce acela se fereste, începe un turuit prin care îl asaltează, un turuit acoperit de toate replicile personajelor nevăzute dinafară, deasupra cărora el strigă)Nu mai pleci de lângă mineeee!

BARITONUL (în finalul celorlalte personaje) Ne vom iubiii ca doiii neeebuuuni…

ACTORUL Asta-i: Ne vom iubiii ca doiii neeebuuuni!

AGENTUL Dar eu… Eu, ţi-am spus: Nu mă pot abţine.

ACTORUL Foarte bine: Să nu te abţii, să nu te abţii niciodată!

AGENTUL Trebuie să ştii că eu am rămas aşa cum eram.

ACTORUL Aşa te vreau!

AGENTUL (nu-i pasă de încurajare; o ţine pe-a lui mai mult avertizând decât mărturisind, când umilit de defect, când mândru de consecvenţă) Mulţi dintre-ai mei s-au lăsat de asta; s-au angajat în altele. Unii îşi văd de treabă ca nişte oameni cumsecade care, parcă, nici n-ar fi fost… Alţii nu se lasă, sunt politicieni, sunt oameni de afaceri!… Eu, nu pot. Afacerea mea e… (ruşinat) e osul pe care-l duc unde trebuie.

ACTORUL Păi du-l. Asta vreau şi eu: Duci osul, îl aşezi la picioarele cui trebuie: marele acuzator, lustratorul şef, sau, în fine, ştii tu cine… Şi gataaa! I-am lustrat din calea noastră!…

AGENTUL Asta vrei tu; ca pe vremuri: Să-i torni şi să le iei rolurile!

ACTORUL Asta! (jignit) Dar nu ca pe vremuri!… Pe vremuri ce făceam? Îţi turnam un actor, tu-l înhăţai şi, cât lipsea el, eu îi luam rolul. Acumaaa…

AGENTUL Ce-i acuma?!

ACTORUL Acuma, e democraţie; e vorba de roluri politice…

AGENTUL (urlă isterizat) Am spus că nu mă bag în politicăăă!

ACTORUL Stai calm; ai spus că eşti bine dresat.

AGENTUL (ajunge cu isteria la plâns) Suuunt… Suuunt, fir-ar a naibii de viaţă!

ACTORUL Nu plânge, nu plânge! Eu asta am calculat: Fii bărbat şi fă-ţi destinul! Am calculat asta când m-am hotărât să te caut.

AGENTUL ( suspinând cu dezamăgire) Va să zică nu eşti ramolit; ai jucat teatru!

ACTORUL Am jucat. E meseria mea. Poftim, recunoc: “Năravul” meu, dacă vrei să fim sinceri!… Şi, în ultimă instanţă, corespunde şi năravului tău. Trebuie numai să te convingi că faci un joc de astăzi. Un joc contemporan, al “statului de drept”!…Astăzi nu mai e turnătorieee… Ci democraţieee!

AGENTUL (tot suspinând) Năravul meu e să descopăr şi să raportez. Sunt dresat să spionez. (din ce în ce mai sincer-ameninţător) Nu mă pot abţine de la suspiciune şi teroare! Nu mă pot abţineee!… (se calmează argumentând) Ce, dacă puteam, nu mă făceam şi eu altceva?… Nu mă făceam miliardar, sau politician?!

ACTORUL Am aflat; de asta te iubesc…Am aflat că esti aşa…

AGENTUL (foarte suspicios) Cum sunt?

ACTORUL Mai… în fine… să zicem mai…corect.

AGENTUL (dur) Adică mai bleg, mai fricos…

ACTORUL (consolândul) Iubitule, nu te flagela!… Eu de asta te caut, fiindcă am auzit că eşti aşa!

AGENTUL Că duc osul unde trebuie!

ACTORUL Asta-i dovadă de cinste, de onestitate.

AGENTUL (rău) Dar ţi-am spus că gura, gura-n care-l duc, salivează?!

ACTORUL Păi, cum să nu saliveze, când ştie că răsplata-i mai mare decât la cei care şi-o iau singuri şi nu mai duc osul unde trebuie!?!

AGENTUL Mai mare?

ACTORUL Absolut!… Dacă reuşim să-i dăm în gât, absolut!

AGENTUL Să-i dăm în gât?

ACTORUL Bine-nţeles! Ţi-am dat hârtia. Am la mână toată mafia.

AGENTUL (nu-i iese din cap) Va să zică nu eşti ramolit, ai jucat teatru!

ACTORUL Am jucat. E meseria mea!… Ca să te câştig, am jucat. Că, dacă te câştig eu pe tine, câştigăm amândoi!… Câştigăm mult. Câştigăm lozul cel mare: Şi puterea politică, şi puterea financiară!

AGENTUL (degeaba primeşte explicaţii; nu-i iese din cap:) Ai jucat teatru, ai făcut-o pe ramolitul, dar aveai calculat tot.

ACTORUL Aveam. Am calculat, am jucat; recunosc tot ce vrei dacă mă crezi că pentru binele amândurora am făcut-o. Te fac mare, omule. Hai, urlă, urlă ca să mă exciţi!

AGENTUL Să te excit pentru turnătorii.

ACTORUL Da, din alea cu dosare frumoase, cum numai tu ştii să le faci! Cu analiză de caz, cu concluzii penale… (delicat) Cu sigilii, cu sforicica legată frumos… (răzbunător) Cu încadrare la maximum de pedeapsă posibilă!… (mângâios) E?… Aşa cum numai tu ştii!

AGENTUL Numai eu ştiu, fir-aş al dracului!… ştiu; ştiu să le fac; am învăţat bine şi mi-a intrat în sânge! (plângăcios, nu uită unde-a pus banii refuzaţi, se duce spre ei şi, cu un gest de sfiiciune chapliniană, îi palmează şi-i bagă înapoi în buzunar)… Mia intrat în sââângeee…

ACTORUL Bravo!… La sânge vom lucra şi noi! Am la mână toată mafia.Te-ai convins?…

AGENTUL („din păcate”) Mam convins!

ACTORUL Atunci, zi după mine că-i dăm în gât!

AGENTUL Cu ce?

ACTORUL Vor să-l (face semn la beregată) radă!

AGENTUL Pe cine?

ACTORUL (arătând în sus, tot mai sus) Cum pe cine?!…Cine-i ăl mai?! (iarăşi arata în sus)

AGENTUL Incredibil!

ACTORUL Nu fi făţarnic; e foarte credibil!… Ai să poţi face cel mai elegant dosar, cu cea mai elegantă copertă! Hai, zi că-i dăm în gât!

AGENTUL Domnule, eu vreau probe temeinice.

GREVIŞTII (se aud puternic) I-po-crizia fură Ro-mânia! Coruptii sug sânge; toată ţara plânge!… Demascareeeeaaa!

ACTORUL Auzi!

AGENTUL Vreau probe, eu sunt profesionist.

ACTORUL Păi lista asta ce-i?!

AGENTUL Nu-i deajuns.

ACTORUL E o mare problema de siguranţă naţională, domnule! E…

 

Pe maşina cu rokerii, care se aude trecând, începe întreaga lor pantomimă cu argumente, contraargumente, paraargumente, superargumente; un joc întreg al lor de punere la cale a ceva conspirativ; un joc bruiat frumos de toate sunetele străzii, interfonului şi muzicii dodecafonice de scenă. La urmă, cad unul în braţele altuia, se sărută lung în vreme ce, din zgomote, mai rămâne doar ecoul baritonului cu “ne vom iubi ca doi nebuni”.

 

ACTORUL (ca-ntr-o epopee eroică) Iar acum, du-te!… Du-te şi toarnă…Ăăăă…Adică,du-te şi fă-ţi raportul!…Studii de caz…Concluzii penale… Dosare elegante, legate si parafate la meserie…Îi lustrăm pe toţi şi rămâne coridorul liiibeeer!…

AGENTUL Or să creadă?

ACTORUL (uman-ipotetic) Fie or să creadă, fie or să muşte făcându-se a crede… (teatral) Cale de mijloc nu există!

AGENTUL Numai să le pese!

ACTORUL Învaţă de la mine: În ziua de astăzi, nu e vorba de ce ne pasă, ci de ce ne convine!

AGENTUL Şi-o să le convină?

ACTORUL Foame mare!… Cum să nu le convină?!

AGENTUL Foame mare?

ACTORUL Nu vezi în jur?!… Iar, când e foame mare, oricine se-agaţă de orice soluţie!

AGENTUL Asta, cam aşa-i!

ACTORUL Păi, atunci, repede, că ne-o iau alţii-nainte!

GRATARAGIUL Ia cârnatu, că-l ia altu!

BEŢIVUL Eu simt foamea generală; dar daţi-mi măcar de-o vodcă! Ne-o fi foame, dar măcar să ne-astâmpărăm setea!

ACTORUL Îl auzi? Ia aminte: Foamea generală!…”Foame mareee, domnilor juraţi!… Foame mareee”… (pauză de gândire, după care recunoaşte) Nu mai ştiu cine a spus asta, dar e o replică celebră; (asigurându-l) O să-mi amintesc eu cine a spus-o! (îşi ia avânt şi tună teatral:) E prea mare foooaaameeea, ca să nu le convinăăă!… (histrionic) Suntem atenţi la scandalurile lor şi uităm de foamea noastră; ne aţâţă împotriva unora şi nu mai suntem atenţi la ce ne doare; tehnica anestezei sociale prin mutarea scandalului; tehnica lui “unde dai şi unde crapă”!… Ce dacă n-ai doctrină? Ai diversiune!… Ce dacă n-ai morală? Ai duşmani pe care-i demaşti!… Ce dacă n-ai caracter? Ai demagogia cu care sfidezi!…(normal uman) Păi vezi, eu să te-nvăţ pe tine, care eşti doctor în astea?… Te mai întrebi dacă o să le convină?! (iarăşi teatral) E preaaa maareee foooaaameeea, ca să nu le convinăăă!…

 

 

 

 

 

 

ACTUL AL TREILEA : QUIPROQUO sau MELODRAMA DELL ARTE

 

În locul zgomotelor străzii apar vocile telefonice „SUFLEURUL” şi „FIARA”.

Acelaşi întuneric complet din actul întâi, animat de foială, foşnete, scurte interjecţii, gâfâieli, sentimentul unei căutări sau al unei urmăriri, asupra cărora se aude cu dramtism demodat:

 

ACTORUL Duc după mineee umbrrraaa nefericirii meleee!…

 

Si, iarăşi, întunericul acela plin de zgomotele unei misterioase căutări pentru ca, dintr-o cu totul altă direcţie să vină urmarea:

 

ACTORUL De ce te-ascunzi de mineee, eu nu-ţi porrrt gândurrrri rele?!…

 

Căutare în întuneric, tăceri sugerând pânde, zgomotele scurte ale unor shimbări de poziţii şi fluturarea macabră a draperiilor printre care personajul bîjbâie:

 

ACTORUL Ai zis că torni cu mine, avansul mi l-ai luat;

Ai luat dosar cu nume, cu martori, documente,

Ai luat şi alte acte şi alte elemente,

Dar ai fugit de mine ca un infam ingrat!

Şi m-ai lăsat în beznă, iar cei turnaţi de mine

Sfidează, dau cu tifla, ducând-o tot mai bine!…

(renunţă la teatralism şi devine impulsiv, agresiv, ameninţător) Unde eşti?!… Te caut şi tu te-ascunzi!… Te caaauuut!… Te caut, ca-n „imnul” vostru de pe vremuri, al securiştilor: „Te caauuut!…”… Ehe, cum ne mai căutaţi!… „Cum caută un ooom/ În umbra unui pooom/ Răcoaaareaaa”… Răcoarea, a?!… Pârnaia!… „Închisoarea cu capace/ Unde toţi şmecherii zace!”… Fir-ai al naibii!… Tu m-ai băgat la răcoare! Crezi că te-am iertat?! Nu; dar aveam un interes să te folosesc. Am căutat să-i rad pe alţii prin tine. Că, „ai instinctul să faci dosare elegante”!… M-am lăudat cu tine; am ameninţat cu tine; am spus la toată lumea ce informaţii ţi-am dat pe mână; i-am pus pe jar; m-am dat mare; am vestit răzbunarea mea şi căderea duşmanilor, iar tu ai dispărut!… (dramatic) Te caaaut… (pentru a redeveni dramatic-cabotin)

De ceee, te-ascuuunzi de mineee?…

Eu nu-ţi poort gânduri rrreeellleee!

Duc după mine umbrraaa

Nefericiriii meeelllee,

Iar tu te-ascunzi, şteeerrrgi urrrmaaa,

Nu-ţi pasă de tocmeală,

Mă laşi în faţaaa lumiiii

Cu dinaintea goală!

 

Pe aceste versuri mişcarea dramatică a draperiilor se luminează lăsându-l să recite în pantomima sa disperată pe care i-o accentuează prin spoturi concentrate pe gesturile lui.

În final, complet luminat, el rămâne ca o statuie a disperării, statuie mută, nemişcată şi macabră care, deodată sughite când, în lumina celuilalt spot, apare agentul.

 

AGENTUL ( guler alb, aer grav-prevenitor de broker, răspunde firesc, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic) Nu m-ascund. Am avut treabă. Am înscris firma. Dacă-n birocraţia asta toate durează atât!

ACTORUL Văz bine?!… Ooo, destinul meu!… Ooo, soarta mea!…Văz bine? Oare tu eşti?!… Ooo steaua mea!… Tu eşti!… Ooo, răzbunarea mea!… Tu eşti?

AGENTUL Eu sunt.

ACTORUL (căzând peste el) Omule, m-ai nenorocit, omule! M-ai băgat în rahat!

AGENTUL Nu-i nimic. De-acum n-o să mai puţi numai de talent.

ACTORUL Să râdă rivalii mei de mine!… De ceee? De ce mi-ai făcut toate astea?!

AGENTUL Ţi-am spus: Durează. E birocraţie. Eu vreau să fac totul legal şi oficial. Am aşteptat ieşirea actelor.

ACTORUL Şi au ieşit?

AGENTUL Aproape.

ACTORUL (îl pupă) Actele cu care-i dăm în gât!

AGENTUL Ia-ţi pupătura-napoi. Nu e vorba de asta. Actele prin care am înfiinţat firma mea.

ACTORUL Firma ta? Ce-mi pasă mie de firma ta?!

AGENTUL Eu vreau să fac totul legal, oficial. Am cod unic, am stampilă. Poftim chitanţa pentru avansul pe care mi l-ai dat.

ACTORUL Ce avans, care avans? Nu ţi-am dat niciun avans!… Doar nu vrei să faci totul public?!

AGENTUL Vreau să fac oficial. Poftim: „SRL Lustraţia – servicii şi consultanţă”… Are sediu social, are tarife, plăteşte TVA. Eu nu admit bani neimpozabili. Vreau să dorm legal. Adică, să fiu legal şi să dorm liniştit.

ACTORUL Cu dosarele mele, listele, ancheta, în sfârşit, informaţiile pe care ţi le-am dat, ce-ai făcut?

AGENTUL Păi de asta am venit. Am făcut un preambul, pe care-l depunem…

ACTORUL Ce preambul?

AGENTUL Poftim.

ACTORUL (citeşte) Dosar de lustraţie al numitului… ( se holbează, bălbâie şi, deodată:) Adică, al meu?

AGENTUL Bine-nţeles că al tău!… Nu-i reclami tu pe ceilalţi?!

ACTORUL Da: eu pe ei!

AGENTUL Păi, atunci, lucrurile trebuie să fie clare întâi cu tine. Ţi-am spus: Eu lucrez legal, am înscris firma, ţi-am tăiat chitanţă pentru avans, ţi-am făcut dosarul cu toate turnătoriile din trecut, că cine le ştie mai bine decât mine!

ACTORUL Ai făcut tu asta?

AGENTUL Bine-nţeles: Cine le ştie mai bine decât mine? Eu le-am clasat, eu ştiu numerele dosarelor, eu ştiu numele conspirative, aşa că am trecut tot, tot, ca să meargă oamenii direct la sursă; l-am depus şi ţi-am adus chitanţa.

ACTORUL (înnebunit) Chitanţa!

AGENTUL Da. Tai şi pentru rest?

ACTORUL (se repede la el cu gest criminal) Ticălosule!… Ticălosule!… Iudă!… Te-aş fi făcut mare, te-aş fi făcut asistentul meu, consilierul meu, asociatul meu!

AGENTUL (desprinzându-şi gătul din strânsură) Asocierile se pare că nu merg bine; mai degrabă lucrezi pe cont propriu.

ACTORUL Trădătorule!… Caiafă!… O făceai pe milogu, o făceai pe temătorul, pe câinele dresat care suferă de propriile lui instincte!

AGENTUL Păi nu mi-ai spus tu să mă autoconving că fac un joc de astăzi?! (s-aşează-n patru labe şi latră; apoi, ameninţător) M-ai fi dorit întradevăr aşa, nu?!

ACTORUL Va să zică ai jucat teatru când spuneai că eşti câinele care duce osu!

AGENTUL Am jucat; cu toate că nu-i meseria mea.

ACTORUL Ca să mă înşeli pe mine; ca să smulgi de la mine informaţiile!

AGENTUL Nu ţi le-am smuls; tu mi le-ai oferit. Ba, ai făcut şi jocul, ţi-aduci aminte: cu psihiatrul, că vrei să te bruschez, că vrei să ţip ca să te excit să-mi spui secrete pe care, altfel, nu le-ai spune…Ai pus botu, ce mai!… Eu ţi-am spus că sunt dresat să duc ciolanu cu botu meu, iar tu ai pus botu!…

ACTORUL (smulgându-şi părul) Am pus boootuuu!… (cu un licăr de speranţă) Dar… dar… dar, măcar, ciolanu… ciolanu pe care ţi l-am dat… l-ai dus?… L-ai dus unde trebuie?…

AGENTUL Cum o să-l duc?… Firma noastră, firma mea, în fine… are şi ea un regulament!

ACTORUL (sare la gât) Şantajist ordinar!… Ai jucat teatru cu mineee!… Ai jucat teatru,iar eu, om de teatru, nu mi-am dat seama că jucai teatruuu! (renunţă la gâtul aceluia şi se pedepseşte pe sine smulgându-şi părul) Unde e?… Unde eee?… Undeee?!

AGENTUL Ce să fie?

ACTORUL Ce?… Cum „ce”?!… Ciolanu!…

AGENTUL Ciolanu?… Care ciolan?

ACTORUL Ciolanu pe care ţi lam dat!… (blestemându-se) Ţi l-am dat ca să-l duci. Tu, cu botu tău!… Acolo unde trebuie să-l laşi la picioare!… La omu care-l dă mai departe şi-i nenorocim pe toţi duşmanii noştri!… Ooo, ce tâmpit am fost!… Ooo, destinul meu, ce soartă mi-ai adus! Ooo, soarta mea să cred într-o canalie ca tineee! (îl gâtuie) Ooo, răzbunarea mea!… (renunţă la gâtuire din nou, spre a-şi smulge părul, dar, din precipitarea jocului îşi scoate întreaga perucă. Rămâne prostit:) Na, că m-am şi demachiat!…Mmm, era să spun că m-am deconspirat… (uimit şi de cuvânt şi de peruca din mână) „Deconspirat”?!… Aoleu! (se repede din nou la gâtul aceluia) Ticălosule!… Tu m-ai deconspirat!… Tu m-ai arestat atunci, tu mă deconspiri acum!

AGENTUL (e de nescos din jocul nou pe care-l face) Tu mi-ai cerut-o!

ACTORUL (culmea indignării)Eu?!… Oooo, destinul meu, ce soartă!… Oooo, soarta mea, ce destin!… Ţi-am cerut să-i deconspiri pe alţii, nu pe mine, dobitoculeee!… Oooo, destiiinul meu!… Oooo, răzzzbunarreeeaaa meaaa!

AGENTUL (plin de conştiinţa afacerii sale) Domnule dragă, noi suntem o firmă serioasă: „servicii şi consultanţă”; putem calcula un tarif şi pentru răzbunare.

ACTORUL (îl ia, îl pipăie, îl amuşină) Va să zică tu, umilul…

AGENTUL (plin de demnitate) Da: eu, umilul.

ACTORUL Tu, care te speriai când pomeneam un nume mai mare…

AGENTUL Eu respect mărimile.

ACTORUL Tu care te fereai, nu voiai să te bagi, îţi dădeai peste mână, te făceai că-mi dădeai avansu-napoi…

AGENTUL Dar ce, chiar credeai că ţi-l dau? Aveam nevoie de capital ca să-ncep afacerea.

ACTORUL (străluminânduse în timp ce-ncearcă să scape de găluşca din gât) Va să zicăăă…. va să zică (culmea dramei) Jucai!… Jucai teatrrruuu!… Jucai teatrrruuu şi eu nu m-am prins!

AGENTUL Înseamnă că put şi eu de talent.

ACTORUL Ţi-ai făcut afacerea cu mine!

AGENTUL Nu numai cu tine. Cu toţi pe care i-am luat în calcul când am făcut studiul de fezabilitate.

ACTORUL Fezabilitate?… Toţi?… Va să zică i-ai dus pe mai mulţi!

AGENTUL I-am luat în calcul. Afacerea-i afacere. Nu e cu „dus sau nedus”, ci cu „rentează sau nu rentează”.

ACTORUL (furios la culme) Şi-acuma-ţi baţi joc de mine fiindcă-ţi rentează!

AGENTUL Încă nu-mi rentează, dar am pus pe picioare firma.

ACTORUL Firma!… Tu plănuiai afacerile şi-o făceai pe fricosu cu mine. Făceai teatruuu!

AGENTUL Făceam firma: „SRL Lustraţia, servicii şi consultanţă”. Era o necesitate şi, cine să se priceapă ma bine decât mine?!…Vă ştiu pe toţi pe dinafară, că doar la mine aţi turnat!

ACTORUL Şi-o să te-mbogăţeşti!

AGENTUL Vorba ta: „Foame mare, domn procuror!”… Care, din politică, n-are nevoie astăzi de-aşa ceva?!… Unii ca să se scape pe ei, alţii ca să scape de ceilalţi!… Am clocit-o mult.

ACTORUL Bine, cloceşte-o!… Dar de ce nu le-ai clocit şi pe-ale mele?!

AGENTUL Ale tale?…

ACTORUL Ale mele. Informaţiile!… Informaţiile pe care ţi le-am dat.

AGENTUL Aaaa… Informaţiile… Păi stai matale; stai să vedem cum procedăm…

ACTORUL Omule, nu mă-nnebuni!… Eu am contat, am acţionat, am agitat spiritele, am ameninţat, am declanşat tot felul de jocuri politice….

AGENTUL Ştiu: În care voiai să mă bagi pe mine ca pe un fraier.

ACTORUL Te-am plătit!

AGENTUL Doar avans. Ţi-am tăiat chitanţă.

ACTORUL (înnebunit) Omule, taie-mi tot ce vrei!… Taie-mi… în fine, orice, dar nu-ţi bate joc de mine. E un joc politic întreg…

AGENTUL În care ai jucat teatru faţă de mine ca să mă faci să fiu câinele fraier.

ACTORUL Şi-acuma descopăr că tu ai jucat faţă de mine şi eu sunt boul fraier!

AGENTUL Un bou de talent.

ACTORUL S-o ştii tu!. Uite, ca să te convingi, am să-ţi arăt! (scoate un telefon) Alo… Alo, Sufleurul?… Aici Maestrul!…

SUFLEURUL Ave, maestre! Recepţie.Tocmai voiam să te sun.

ACTORUL (frenezie curioasă) E?

SUFLEURUL (fără entuziasm) E!

ACTORUL Ce face Omu?

SUFLEURUL Omu, încă nu dă semne bune.

ACTORUL N-a muşcat?

SUFLEURUL Încă nu. Cred că are şi el căile lui de-a afla ce se ştie şi ce nu.

ACTORUL E sigur că i s-a distrus dosarul?

SUFLEURUL Asta nu cred. Îl simt mai temător.

ACTORUL I-ai băgat fitilu cu „se declasifică şi altele”?

SUFLEURUL Ştie el; de asta-i morcovit.

ACTORUL Păi l-am văzut cum ameninţă la televizor. Ţine-te tare, ăsta-i momentul psihologic. Trage-i cu „se declasifică şi altele” şi sugerează-i că suntem pe cale să obţinem noi probe!… Noi probe, înţelegi? Ţine-te tare!… Posturile sunt libere, trebuie să ne numească! Te ţii de Omu până semnează!

SUFLEURUL Mă ţin, maestre; Omu e-n grija mea… Dar dumneata ai oamenii? Ai relaţia aia despre care am vorbit?… Oamenii din umbră…

ACTORUL Am; cum să n-am?!… Tu păstrezi ca lovitură de rezervă chestia cu microfilmele. (făcându-i semne agentului) Am omul meu din umbră; e chiar lângă mine!

SUFLEURUL Dar e un om capabil să divulge chiar din ăştia, atât de mari?

ACTORUL (venind rugător spre agent cu telefonul) Am!… Ţi-am spus. (şoptit) Te rog, măcar tuşeşete, trebuie să-i dau curaj! (în telefon şi făcând în continuare semne rugătoare agentului) Am cel mai mare specialist în chestii din astea!… Auzi-l, e aici, lângă mine!

SUFLEURUL Nu aud nimic.

ACTORUL (implorându-l pe agent) Păi… dacă-i în umbră! (urmărindu-i fereala) Se aude, ca şi cum se vede…

SUFLEURUL Adică?

ACTORUL (acelaşi joc cu agentul) Adică… mai greu… mai umbrit… mai…

AGENTUL (se fereşte ca de dracu, dă înapoi şi se loveşte de ceva făcând zgomot)

ACTORUL L-ai auzit?… E chiar directorul de la „Lustraţia SRL”.

SUFLEURUL Şi are microfilme de la documentele distruse?

ACTORUL E plin de microfilme. E numai microfilme! E… Ai să vezi! N-avea tu grija asta; tu dă-i bătaie acuma, trage tare, obţine de la omu tot ce putem să obţinem!… Vreau posturile alea neapărat. Şi pentru mine şi pentru tine!… Ţine-mă la curent şi-l înghesuim din două părţi până ne semnează numirile. Tu îl strângi de unu, eu de unu!

SUFLEURUL (începând să se convingă) Îl strâng; dar ce-i aia „unu”, maestre, e ceva cifrat?

ACTORUL Ei, cifrat !… Eu de unu, tu de unu!… Ce are, omu,

două?!

SUFLEURUL Aha!… Eu de unu…

ACTORUL (dulce criminal) Şi eu de unu!… Exact. E clar?

SUFLEURUL E clar, maestre. Ave!

ACTORUL (jucând pe mobilizatorul) Ave şi spor, sufleurule! Terminat. (redevenind fiinţa lovită, măcinată de durere) Ei, vezi, vezi!… Vezi cum mi-ai pus beţe-n roate!… Nici nu ştii ce posturi înalte ni sau promis!…Vezi ce intrigă ţesusem eu?!

AGENTUL Foarte lucidă.

ACTORUL Ei, vezi, vezi!…

AGENTUL Pe cât de lucid o ţeseai, pe atât o făceai mai pe ramolitu cu mine!

ACTORUL (îndurerat) Iar acum, lovit de perfidia ta care mă pune la pământ, trebuie, faţă de oamenii ăştia pe care i-am făcut să acţioneze, să-mi ascund durerea, să fiu mobilizator, să-i încurajez în acţiune; eu, cel pe care tu m-ai descurajaat total!… Oooo, soarta mea, (mai repede, grăbit) o destinul meu, în fine, să lăsăm dramatismele. (complet lucid) urgent trebuie să-mi faci rost de nişte texte din microfilme; să lăsăm impresia că avem acces la microfilme. Numai aşa ne putem arăta tari: Copii după microfilme, falsuri după microfilme, nu mă interesează!… Microfilme să fie! Asta-i cea mai nouă sperietoare pentru cei care sperau că li sau ars dosarele!…

AGENTUL (prestator de servicii care ascultă comanda) Microfilme… Bine: microfilme!… Serviciul nostru de consultanţă întreabă cât costă, vă prezintă oferta, vă taie chitanţa pentru avans şi, apoi, începem demersurile pentru microfilme!…

ACTORUL (îl pupă) Chiar poţi să faci asta?

AGENTUL (cu conştiinţa că-l are la mână) Păi… (sacadat) nu-i-ai-spu-s-o-chiar-dum-nea-ta… (repede) ăluia căruia-i zici „Sufleurul”, pentru ăla căruia-i zici „Omu”?!

ACTORUL (dominat) Ei, eu iam spus-o lui; dar, tu faci? Pot eu să mă-ncred în tine?

AGENTUL N-ai încotro.

AGENTUL Iar mă şantajezi! (furie crescendo) Ticălooo… (cade deodată umil) Bine; n-am încotro. (repede, ca şi cum i-ar cita ceva cunoscut) O-soarta-mea-o-destinul-meu… N-am încotro. Faci ce vrei cu mine, dar fă-mi rost şi de vreun document; arată-mi că poţi să faci ceva!

AGENTUL Îţi arăt.

ACTORUL Cum? (se agaţă de el) Cum?… Te rog; nu mă fierbe; spune-mi; încurajează-mă…

AGENTUL Nu, nu… nu cred că pot să am încredere-n tine!

ACTORUL În mine?!… În caracterul meu?!… În onestitatea mea?!… În morala mea?!… În cuvântul meu?!… (triumfal) Sunt un om de onoare, domnule!

AGENTUL (râde-n hohote) Onoare!… ha, ha, ha!… Om de onoare!… ha, ha, ha!… (deodată, devenind fiara ameninţătoare de la vechile anchete) Băăă… Bă, eu sunt îngerul tău păzitor, băăă!… Nu plânge băăă!… Nu plânge că te fac eu să urrrli, băăă!…

ACTORUL Va să zică n-ai uitat. Jucai numai teatru când nu mai voiai să strigi aşa.

AGENTUL N-am uitat, şi nici nam nevoie să uit!… Da, ca rol de umil, am jucat teatru. Dar nu sunt un umil, numai prin şansa că, la anchetele mele, n-au fost numai clienţi ca tine; aşa că mai am unii pe care mă pot baza!

ACTORUL Ca mine?… Adică ce vrei să spui?

AGENTUL Pârliţi. Mărunţei. De nimica!

ACTORUL Eu?

AGENTUL Exact. Sunt unii careau ajuns, ehe!… Şi m-ajută. Mai din umbră, dar m-ajută!… Ţie, ţi-am dat şansa să pari dizident şi n-ai ştiut nici măcar să-ţi păstrezi posturile în care te-ai cocoţat după revoluţie!…

ACTORUL (sinceritate prostească) Păi acum ce fac? Nu asta încerc?!…

AGENTUL Încerci ca prostu!… Şi mai ai neruşinarea să crezi că mă poţi cumpăra pe mine spunându-mi că mă faci asistentul tău, colaboratorul tău, asociatul tău!… Băăă, eu am fost şi sunt îngerul tău păzitor, băăă!… Ai să te rogi tu de mine să te fac asistentul meu!

ACTORUL Mă rog!… Da: mă rog de tine!… Fă-mă!… Fă-mă ce vrei, dar fă-mă… Nu vezi cum mă mănâncă ăştia din jur?!

AGENTUL Care, ăştia din jur?

ACTORUL Ăştia!… Care-au trecut şi ei pe la tine, ai fost şi îngerul lor păzitor, dar de ei, nimeni nu zice nimica!

AGENTUL Nu zice, fiindcă-s deştepţi; fiindcă au cap politic; fiindcă au ştiut să pună mâna pe toate frâiele puterii!…

ACTORUL (urmărindu-şi, totuşi, interesul) Va să zică pe de-alde ăştia te bazezi!

AGENTUL Exact. Pe oameni foaaarrrte puternici.

ACTORUL (uimit) Doamneee!… Chiar peee… I-ai fost şi lui înger păzitor?… Chiar luuuiii?…

AGENTUL (ordonând) Ai ghicit, dar nu ştii cine!… Băăă!… Dacă aud vreo insinuare, băăă, eu nu te fac să plângi; eu te fac să urli!

ACTORUL Nimic, nimic; sunt mut, sunt surd; sunt tot ce vrei!

AGENTUL (plătindu-i poliţa) E, poate că, aşa… o să te fac un ajutor de asistent al meu!… Mă rog, colaborator extern; nu mai mult.

ACTORUL Orice, orice!…Dacă tu crezi că… (arată-n sus) că… o să mă accepte.

AGENTUL Cine să te accepte?

ACTORUL Păi… (arată iar în sus) Patronu… Bulibaşa…Marele maestru…Becheru…

AGENTUL (simte insinuările şi nu se lasă tras de limbă) Să rămânem la termenul convenţional de „Becheru”…

ACTORUL Perfect; perfect. E mai de-al nostru; mai din teatru!… Voia dumitale. Nu vreau să ştiu nimic în plus decât ce crezi de cuviinţă.

AGENTUL Nici nu vei şti. Vei da banii, vei plăti; iar, când ţi se vor pune la dispoziţie unele documente care să te ajute în… în fine (ameninţător) nu spun „mârşăviile” ci, (dulce) în „demersurile” dumitale…

ACTORUL (fericit) Da… da…

AGENTUL Atunci vei semna un angajament pe viaţă, precum pactul cu diavolul.

ACTORUL Cu diavolul?

AGENTUL Păi, nu sunt eu îngerul tău păzitor?!

ACTORUL (linguşitor) Da… Dar îngerul mai spune câte ceva, mai dă un sfat, o…

AGENTUL (grav condiţional) Îngerul nu schimbă nimic. Folosim aceleaşi metode pe care le ştim din… în fine, din alte timpuri: Nu ştii nimic în plus, nu întrebi nimic în plus. Ai în faţă numai portretul robot al celui căruia te supui.

ACTORUL Mă supun; mă supun. Spune-mi orice şi mă supun.

AGENTUL Portretul robot e următorul: (rosteşte informaţii scurte, care-l fac pe actor să tresalte, să exulte, să decadă, să se feresacă, să facă toată pantomima încântării, surprinderii sau supunerii) Format de noi…

ACTORUL Format…(dispus să aprobe orice) De voi… Da, da; bine-nţeles:de voi.

AGENTUL În fine… în tinereţe… că asta cu tinereţea scuză multe… Pe când era elev sau student…

ACTORUL Sudent. (deodată şiret) Unde?.. La…

AGENTUL (ca pe vremuri) Gura!… Gura mă, că te calc în picioare!… Nu afli nimic în plus!

ACTORUL (supus) Nimic.

AGENTUL Absolut nimic!…

ACTORUL Ziceam că, poate…

AGENTUL Poate!… Poate să fi fost şi la drept, şi la politehnică, şi la vreo academie… militară, şi la teologie!…

ACTORUL (făcându-şi cruce) Şi la teologie?

AGENTUL Gura!… Nu te interesează; e portret robot, iar tu îl respecţi ca un robot!

ACTORUL Robot… Nedistinct… Omul invizibil.

AGENTUL Absolut invizibil.

ACTORUL Dar a fost (semne la epoleţi)… a fost secu, iar acum e demo, nu?

AGENTUL Puţin secu!… Că era foarte tânăr… Iar acum: Mult, foarte mult demo!… Că e-n plină forţă!

ACTORUL (încântare slugarnică) Forrrţăăă!

AGENTUL Forţă!… Atâta trebuie să ştii!… Că, altfel, de şaişpe ani, de când tot vin ăia cu lustraţia şi cu declaraţia de la Timişoara… cine i-a întors? Şi i-a sucit şi i-a dus cu vorba?… Şi, cu cât a strigat mai tare, cu atât n-a făcut-o?!

ACTORUL (naivitate şiret-caragialescă) Ei, lasă-mă!… Chiar el?

AGENTUL (pricepe tragerea de limbă şi devine culmea ameninţării) Care „el”, mă?!… Nu cunoşti niciun „el”!… Te calc în picioare dacă te duce gândul la vreun „el”!

ACTORUL Nici prin minte nu-mi trece!… Mă gândeam, numai, dacă avea gradele aici (arată locul de epolet)… sau aici (arată manşeta pentru trese)…

AGENTUL (rămâne îngheţat, duce instinctiv mâna la umăr, la maşetă şi, deodată urlă) Băăă, te calc în picioare, băăă!… Eu sunt îngerul tău păzitor băăă!… Nu-mi faci nici o aluzie la vreo persoană!… Eu nu vreau s-aud de nici o persoană, eu…

ACTORUL (aparteu cu publicul) E ca şi-n actu-ntâi; numai c-atunci juca pe milogu fricos, iar acuma urlă ca pe vremuri… (aceluia) Da, ştiu…

AGENTUL Ce ştii?

ACTORUL Că nu ştii nimic.

AGENTUL (poruncitor) Absolut nimic…Băăă… Crezi că nu te simt cum încerci să mă tragi de limbă, să afli cine e?!… Băăă, teee… Recunoaşte!

ACTORUL (înghesuit) Recunosc… Dar nu cu vreun interes. Aşa sunt eu; o fire curioasă. (ameninţat de pumnul aceluia, smiorcăie) Aşa m-am născut. Dar nu cu vreo intenţie… Sunt un suflet curat!

AGENTUL Curat, da; curat ca un closet! Băăă!…

ACTORUL Fie cum spui. Dar un closet curat. Cu faianţă strălucitoare. Ca la Palatul Parlamentului, unde-l foloseşte şi…

AGENTUL (bănuitor) Şi cine?!

ACTORUL (tot joc) Şi… ăsta, stăpânu tău. Că, doar, nu se poate, o fi el măcar parlamentar!

AGENTUL Eşti un actor prost. Se vede că mă tragi de limbă ca să afli cine-i! (îşi urlă satisfacţia) N-ai să afli niciodată, băăă!… Poţi să mă tragi de limbă cât vrei, că nici eu nu ştiu.

ACTORUL Nimic, nimic?… Nici numele?

AGENTUL Nimic! Nici numele!…

ACTORUL Păi cum i te adresezi?

AGENTUL Pe numele conspirativ.

ACTORUL Şi care-i numele conspirativ?

AGENTUL „Fiara”!

ACTORUL Fiara?

AGENTUL Da: Fiara!… Cum la tine e „Omu”, la mine-i „Fiara”(cu satisfacţie) Că are mulţi colţi şi gheare!

ACTORUL (reintră în tresăririle de mai înainte) Colţi?

AGENTUL Are televiziune, are ziare!

ACTORUL Gheare?

AGENTUL Conduce partide, face guverne, are susţinători, are informatori, e-n toate comitetele şi comiţiile; toţi ascultă de el!

ACTORUL (încercare timidă a vechiului joc) De… el… el…

AGENTUL Băăă!… Niciun „el”!

ACTORUL Ştiu, ştiu: E omul invizibil.

AGENTUL (cu satisfacţia de a-l contrazice) E instituţia invizibilă!

ACTORUL Chiar aşa?… La fel de invizibilă, cum eraţi voi pe vremuri?

AGENTUL Băăă!… Noi smulgeam informaţii, de la turnători ca tine; ăsta cumpără informaţii!… Le cumpără, aşa, cu bani cash. Le colecţionează. E colecţionar. E pasiunea lui!

ACTORUL Cum alţii colecţionează tablouri şi le pun termopane?

AGENTUL Exact. Numai că tablourile au valoare artistică. Astea au valoare informativă; iar astăzi, din informaţii se scoate banu, prin informaţii se întăreşte puterea. E puternic prin informaţiile pentru care plăteşte!

ACTORUL (rimând) Bravos!… Îi vindem orice informaţii doreşte.

AGENTUL (el în aparteu cu publicul) Păi, parcă ce tot încearcă ăsta să facă, încă din actul întâi!… (aceluia) I le dai tu şi pe gratis!

ACTORUL (doar pentru tocmeală) Pe gratis?… Oare?…

AGENTUL Niciun „oare”. I le dai, fiindcă ăsta distruge tot!

ACTORUL (fericit) Distruge?!… Atunci i le dau; i le dăm… Ah, câţi am de distrrruuusss! (de fericire, dansează şi cântă) „Lustraţia, lustraţia!/ Ea e tentaţia/ Şi satisfacţia!…/ Lustraţia, lustraţia!…/ Ai peroraţia/ Ce-aduce graţia/ Şi revelaţia!”… Hai mă, cântă cu mine; d’a capo!…(în vreme ce agentul îl priveşte tot mai dispreţuitor) „Lustraţia, lustraţia!/ Ea e tentaţia/ Şi satisfacţia!…/ Lustraţia, Lustraţiaaa!/ Suntem cu toţii câinii din Dalmaţiaaa!…

AGENTUL (îl îngheaţă cu dispreţul său) Cabotin neorocit!… Mai aveai nas să spui că mă faci asistentul tău!

ACTORUL Nu, nu; iartă-mă!… Eşti mare, eşti tare!… Devin eu asistentul tău, sluga ta!… ( faţă de dispreţul grav al aceluia) Da: Sunt sluga ta, numai…

AGENTUL „Numai”… Ce?!

ACTORUL Numai să-i spui de mine!… Să obţii pentru mine o… o bucăţică de microfim… o bucăţică mică, micuţă, cât să-i pot şantaja pe alţii!

AGENTUL O să te coste.

ACTORUL Nu contează; tu eşti îngerul meu păzitor, aşa că…

AGENTUL Că?…

ACTORUL Tu eşti îngerul meu, aşa că semnez cu tine pactul cu diavolul!

AGENTUL Ehe, să vedem!… Să vedem dacă se aprobă!

ACTORUL Te rog; te implor!… Pune-mi o pilă!

AGENTUL Unde?

ACTORUL La… diavolul… Să semneze cu mine…

AGENTUL (importanţă maximă pentru sine, dispreţ maxim pentru acela) Să vedem!… (scoate telefonul, îl mânuieşte ca pe un sceptru câtă vreme sună şi devine slugarnic doar când i se răspunde) Alo, Fiaraaa?… Aici Mielu!… Alooo, Fiiiaraaa?… Aici Mielu!… Recepţie…

FIARA (sictir) Te-am auzit; nu-i nevoie să repeţi! Consemnele sunt scurte; nu le repeţi pe toate drumurile!

AGENTUL (bătând din călcâie) Am înţeles, să trăiţi!

FIARA Asta era înainte! Cum te-am învăţat să spui acuma?!

AGENTUL (bătînd şi mai tare) Yes sir!

FIARA Ascultă atent: Tocmai pusesem să te caute.

AGENTUL (făcându-i actorului gestul demonstrativ de „vezi ce importanţă am”) E o onoare pentru mine!

FIARA Nu onoare; ordin.

ACTORUL Am înţeles!

FIARA N-ai înţeles nimic: Nu mă mai cauţi, nu mai acţionezi în nici un fel; te dai la fund!… Gata!

AGENTUL (în lacrimi) Gata?… Dar eu, eu… domnule Fiara…

FIARA Uiţi de Fiara!

AGENTUL Tocmai acum când am pus pe roate SRL-ul…

FIARA Uiţi!… Desfiinţezi SRL-ul!

AGENTUL Dar eu… E ideea mea!

FIARA E caca! Îi schimbă pe toţi de la SRI!… (ritos) Ca-ca!

AGENTUL (cu durere, spre satisfacţia Actorului care exultă mimând „caca”) Caca!… Cum o să fie caca?!… E SRL, nu e SRI!

FIARA Mă dobitocule, vrei să mă compromiţi?!… I-a schimbat pe toţi şi de la „Arhivele Securităţii”. S-a desfiinţat Comitetul. Pune alţii! Până aflăm ce contacte mai avem, intri în adormire!

AGENTUL (lacrimi amare) Adormire?… Ăsta-i faliment!… Eu n-am altă întreprindere; (imploră) n-am marmură, n-am îngheţată, n-am termopane, n-am motociclete, n-am nici măcar şpagă cu arme de vânătoare; altceva nu ştiu să fac!

ACTORUL (care, la asemenea veşti a schimbat diferite mutre, ajunge la satisfacţie) Bine-nţeles: Nu ştiai decât să pui botu şi să duci osu!

FIARA Gata: Adormire. Executarea! Terminat!(se aude cum închide telefonul)

AGENTUL (plângând) Yes sir!

ACTORUL (tot dansul lui cu mâinile, cu umerii, cu fesele, cu genunchii, cu burta) Adormireee!… Dulce adormireee!…

AGENTUL (plângăcios) Măgarule, te bucuri!

ACTORUL (cântându-şi cuvintele cu un calm prefăcut) Tu eşti în adormire… Eu mai am o şansă… Mică, e drept, foarte mică, dacă tu nu mă mai poţi ajuta. Dar, pentru mine, tot mai există speranţă aşa că, poate, cine ştie, o să-ţi mai propun să te iau asistent, cu toate că, pe dumneatale, asta zici că te-a jignit. Ei, acum n-o să te mai jignească: Tu eşti în adormire; eu, însă, mai pot, măcar, să dau un telefon. Aşa că, ia să vedem… Încercăm cu disperare, dar încercăm… Alooo… Alo Sufleurul?… Aici Mielu…Recepţie.

SUFLEURUL Care miel, domnule?!

ACTORUL Pardon, m-am zăpăcit; se petrec lucruri groaznice, Mielu e pentru Fiara; eu sunt Maestrul, iartă-mă!

SUFLEURUL Maestre, se petrec într-adevăr lucruri groaznice!… Dacă nu ţi-aş fi recunoscut vocea, aş fi închis. Dar nu-nţeleg ce cifrare foloseşti: Ce-i cu mielu, ce-i cu fiara?

ACTORUL (în timp ce Agentul se clatină cu mâinile de cap) Las’ că-ţi explic eu! Spune mai bine tu ce-i cu Omu!…

SUFLEURUL Omu?… E rău, maestre!

ACTORUL Aoleu!… L-au descoperit alţii?!

SUFLEURUL (plângăcios) Nu, maestre, pentru el e bine; pentru noi e rău!

ACTORUL (întorcându-se cu spatele la Agentul care devenit atent şi trage cu urechea) Nu mă mai fierbe; spune!

SUFLEURUL (spre decăderea Actorului şi satisfacţia Agentului) L-au făcut mai mare; are o pilă mai tare şi nu-i mai pasă de nimic. Nu ştiu ce certitudini a căpătat Omu, dar mi-a spus să nu ne mai prindă, că ne dă el pe noi în gât!… E ceva cu schimbarea asta de la Arhive, de la SRI… Cu vreo altă poziţie în Parlament, poate… Nu-mi dau seama prea bine…

ACTORUL (disperat) Ei, „nu-ţi dai seama prea bine”!… Ba-ţi dai seama prea rău!.. E rău, treci în adormire!…

SUFLEURUL Adormire?

ACTORUL Aşa se zice; am auzit şi eu la case mai mari! (dă cu mâna a belea către Agent)

SUFLEURUL Atunci, mai rămânem în contact?

ACTORUL Rămânem, dar mai pe şest. Va trebui să ne schimbăm şi numele conspirative.

SUFLEURUL Cum?

ACTORUL Mă gândesc eu şi-ţi spun.

SUFLEURUL Şi, atunci, maestre, „ave” se mai spune?

AGENTUL (care-a urmărit tot, intervine cu satisfacţie) „Ave” înseamnă salutul îngerilor, iar îngerii nu sunt în adormire niciodată; nevoia de îngeri e permanentă!

ACTORUL (dându-l laoparte) Domnul de la SRL Lustraţia e-n adormire; noi, numai moţăim. Aşa că mă mai gândesc eu la asta şi te sun. Ai grijă, nu adormi de tot. Omu trebuie urmărit; e singura noastră şansă. Fii tare; maestrul tău îţi dă curaj!

SUFLEURUL Bine maestre, atunci, a…

ACTORUL Opreşte-te aici. Nici „ave”, dar nici „adormire”! Terminat.(închide)

AGENTUL (cu ciudă) Încerci să-l încurajezi, dar îţi bâţâie fundu!

ACTORUL (poate, pentru prima oară întradevăr sincer) Bâţâie, cum să nu bâţâie! (şi îşi reintră-n rol) Oooo, ce soooarrrtăăă!… Oooo, ce destiiin!… (începe să murmure, apoi cântă, de unul singur şi trist) Lustrarea mea, de ce m-ai părăsit?/ Lustrarea mea, pe unde ai fugit?/ Lustrarea mea, lustrarea meeeeaaaa…

AGENTUL (se apropie de el la fel de melancolic şi-l acompaniază) Lustrarea mea, lustrarea meeeaaa…

AMÂNDOI (con dolore) Lustrarea mea, cu ceee ţi-oi fi greeeşiiit?!”…

 

Rămân îmbrăţişaţi în durere cerşind aplauzele publicului.

 

ACTORUL Şi câtă speranţă mi-am pus în tine!

AGENTUL Iar eu, câtă speranţă mi-am pus în sereleu pe care l-am făcut!

ACTORUL (păstrând acelaşi ton) Şi ce frumos m-ai minţit tu pe mine!

AGENTUL (idem) Şi ce ticălos jucai tu teatru faţă de mine!

AMÂNDOI (dându-şi seama de semnificaţia spuselor îşi strigă deodată lung, ca la „goool”, unul altuia) Ingraaatuuuleee!

AGENTUL (dându-şi seama) Să fim calmi; în momente din astea e bine să ne unim.

ACTORUL Ăsta este doar un alt text pentru momentele când, altă dată, îmi spuneai „nu plânge, nu plânge”!

AGENTUL Exact: Nu plânge, nu plânge!

ACTORUL (reajungând teatral, nu-i mai pasă de celălalt) „Nu plânge, e momentul să-ţi scoli a ta armată/ Şi-n crunta înfruntare s-o faci ca să se bată!”… (duce mâna la inimă, cade-n genunchi) „Dar nu mai am oştire, sunt singurul soldat,/ Bocancul meu se-afundă în groapa cu căcat!…

AGENTUL (şi el, singur, cu propria lui durere) Şi ce frumos o clocisem! (cu pauze mari) „Lustraţia SRL, consultanţă şi prestaţii”!… Venit sigur, impozabil, corect… Venit mare!… Pentru că investiţiile nu costau; ele veneau de la sine; veneau din turnătoriile fiecăruia… Iar, la noi, turnătoriile sunt gratuite; fiecare le face cu cea mai mare plăcere!

ACTORUL (cântă nostalgic) Ia-mă-n braţe, toarnă-mă/ Şi apoi lustrează-mă,/ Leano!

AGENTUL „Să ne lustrăăăm, cât suntem încă tiiineeeri”…

ACTORUL „Lustrează-mă doar pentru tineee/ Şi astăzi şi mâine, mereeeuuu”…

AGENTUL (redevenind realist) Eh, s-a dus!

ACTORUL (după o pauză lungă) S-a dus!

AGENTUL (idem) Ce şansă!… Şi cât am clocit-o!

ACTORUL (reajuns la dialog) Cum ai clocit-o?

AGENTUL Ehe!… Cu calcule, cu marketing, cu studii de fezabilitate, cu contracte de prevânzare… Cu resursele umane de care dispuneam!…

ACTORUL Dispuneai?… Săracu de tine!

AGEN TUL Dispuneam!… În măsura în care se poate spune că voi, turnătorii, sunteţi fiinţe umane, dispuneam şi de resurse umane!

ACTORUL Te rog, nu da într-un om lovit! Sunt la pământ şi tu dai în mine?… (durere mare) Eu sunt jucat de alţi turnători, domnule!… Eu nu…

AGENTUL Suntem amândoi îndureraţi; suntem la pământ; nu trebuie să ne jignim, ai dreptate. Eu ţi-am spus-o, numai datorită scopului pentru care m-ai căutat. Nu ţi-am spus-o cu răutate, dar voiai să-ţi lansezi turnătoriile prin mine, recunoaşte!

ACTORUL (la fel de îndurereat) Dar prin cine?

AGENTUL Asta-i!… Adică, asta era afacerea mea: „Consultanţă şi prestaţii”. Ca tine, sunt şi alţii care s-au ajuns şi nu le mai convine să toarne direct. Eu eram, pentru oricine, soluţia comercială, capitalistă, cu tarife legale, prin care să-şi poată luxa, sau chiar îngropa, adversarii. Spune: nu era o idee de mică întreprindere? Dacă găseam o pilă, luam şi-un împrumut Sapard!

ACTORUL Păi ăla se dă pentru îngrăşat animale.

AGENTUL Şi voi, ce eraţi?… Dacă nu-mi aprobau proiectul, treceam la capitolul „reciclarea gunoaielor” şi tot luam finanţare!… Ei vezi, vezi; Vezi că am dreptate când spun că am clocit-o cum trebuie!

ACTORUL Şi de ce n-ai clocit-o mai repede, omule?!… De ce… de ce i-ai lăsat?… Da, i-ai lăsat să ne spargă ouăle!… Uite, şi eu sufăr pentru tine. Sufăr, fiindcă-i şi durerea mea. Am clocit amândoi câte-un plan, iar ăştia ne-au spart ouăle!

AMÂNDOI (plângând) Vai de ouăle noastre!… Ouşoarele noastre!… Vaiii!…

AGENTUL Suntem la pământ!

ACTORUL Şi fără ouă!

AMÂNDOI (lamento muzical) Noi am clocit, un vis zadarnic:/ Lustraţia cu suflet darnic;/ Dar când s-o facem pe din două,/ Ne-au lăsat alţii fără ouă!…

 

Cântecul se poate prelungi, se poate bisa, se poate pedala oricât pe dramatismul lui şi pe jalea tot mai mare a celor doi disperaţi până când, telefonul care sună îi face pe amândoi să-şi pipăie buzunarele. Cel căutat e Actorul.

 

SUFLEURUL Alo, Maistre, aici Sufleurul! Recepţie.

ACTORUL Sufleurul, sufleţelule!… Aici Maestrul; dă-mi o veste bună!

SUFLEURUL Nu bună; foarte bună!

ACTORUL Foarte…

SUFLEURUL Foarte!… Suntem numiţi!

ACTORUL Numiţi!… Sufleţelule!

SUFLEURUL Acum am ieşit de la Omu. A semnat în faţa mea deciziile. Mi-a zis să nu ne supărăm de întârziere, dar a avut şi el greutăţi… (mai în şoaptă) Cred că-l mai verifică, încă şi, cum ai prevăzut, are morcovul. Ne numeşte ca să tăcem… Ori a apărut ceva, ori pila nu-i e atât de puternică!… (fericit) Avem numirea semnată de Omu!… Terminat.

ACTORUL (ferice) Oooo soarta mea, ce destin!… Oooo, destinul meu, ce soartă!… Ce soartă glorioasă mi-a hărăzit destinul; ce destin glorios mi-a hărăzit soarta!…(ca un Henric, ca un Richard, ca un Caesar) Morrrcovuul!… Ha, haaa! Morrrcovuul!…. Nu-i e pila puternică!… Lasă sufleţelule, că vom fi noi puternici acuma!… E vremea noastrăăă… A venit vremea noastrăăă!… Ăsta nu e decât primul pas! (face acest pas şi-şi dă seama că-l calcă pe Agent care a căzut la pământ) Primul pas prin care călcăm deasupra duşmanilor noştri!… (alt ton, ridicându-l pe Agent) E?… Te iau asistent?… Devin eu îngerul tău păzitor?… Semnezi contractul cu… (se umflă, creşte) Cu diavolul, care sunt eu?!… Băăă, nu plânge, nu plânge!… Nu plânge, că te fac eu să urli!… Dar sunt generos astăzi. E o zi mare şi pot să risc: Am să-ţi cumpăr acţiunile la SRL-ul tău. Le vinzi? Tot e falimentar!

AGENTUL Păi… păiii să negociem…

ACTORUL Nu negociem. Eşti la mâna mea.

AGENTUL Sunt. Recunosc. Poţi să faci cu mine ce vrei.

ACTORUL Bine-nţeles! Tu eşti în adormire.

AGENTUL (milog) Tocmai de asta: Nu-i frumos să loveşti un om în adormire!…Corect ar fi să negociem.

ACTORUL Ai să primeşti cât ofer eu şi, prin asta, îţi dau şansa să…

FIARA (sună telefonul) Alo Mielu, aici Fiara! Recepţie.

AGENTUL (înnebunit) Fiara?!… Să trăiţi, Fiara, aici Mielu!

FIARA Treci repede pe la casierie, ia-ţi banii, porneşte sereleu!

AGENTUL (din toţi bojocii) Yes sir!… (încă uimit) Alo, domnule Fiara, permiteţi?

FIARA Ce mai vrei?

AGENTUL Iertaţi-mă, aşa sunt eu, disciplinat, obişnuit cu confirmarea ordinelor… Înseamnă, domnule Fiara, înseamnă că nu mai suntem în adormire?

FIARA Adormire?!… Lasă domnule prostiile! Treci la treabă!… E momentul!

AGENTUL Am înţeles să trăiţi, yes sir, e momentul!

FIARA Ne-o cere ţara; ne-o cere patria; ne-o cer alegătorii!… Terminat.

AGENTUL (culmea fericirii) Terminat!… Ne-o cere ţara… (defilează triumfal) Ne-o cere patria… Ne-o cer alegătorii!… (ajunge-n dreptul Actorului) Alegătorule… nu-i aşa?… (insinuant) Ei?… Ce zici?… Negocieeem?

ACTORUL Păi…

AGENTUL Niciun”păi”. Negociem?

ACTORUL (revenindu-şi greu din neîndemnare, dar revenindu-şi) O săăă… O să mai vedem… Acum, am probleme importante; ai auzit: am o funcţie importantă… (important, protocolar) Oricum, trebuie să-ţi spun: Mi-a făcut plăcere să facem afaceri împreună; calea rămâne deschisă.

AGENTUL (la fel de protocolar) Şi mie, stimate domn, mi-a făcut plăcere să colaborăm. Calea rămâne deschisă: Dumneata ai o funcţie importantă, eu am o întreprindere importantă…

ACTORUL (cu aplomb şi veselie) Păi, atunci, să-i dăm bătaie! (începe în cel mai vesel ritm posibil) „Lustraţia, lustraţia/ Ea e tentaţia!…” etc.

AGENTUL (idem) „Să ne lustrăm, cât suntem încă tineri”… etc.

ACTORUL „Lustrează-mă doar pentru tine…” etc.

AGENTUL „Ia-mă-n braţe, toarnă-mă/Şi apoi lustrează-mă/ Leano!”…

 

Poutpouri din toate aceste melodii la latitudinea regiei, duet între cei doi, fiecare cu cântecul lui şi replicile lui, terminându-se cu cel mai teribil rock-pop-latino-operetisto-etceaetera cântat şi jucat de:

 

AMÂNDOI „Lustraţia, lustraţia/ Ea e tentaţia/ Şi satisfacţia!…” etc

ACTORUL (la un moment dat oprindu-se) Auzi?…

AGENTUL Ce?

ACTORUL Te bucuri, tu; dar dacă te bagă din nou în adormire?

AGENTUL Cine?

ACTORUL Şeful tău, Fiara!…

AGENTUL Dar dacă nu mai are nevoie de tăcerea ta şi-ţi dă din nou cu flit?

ACTORUL Cine?

AGENTUL Şefu tău, Omu!

ACTORUL (bâlbâindu-se) Păi… îl… (înfuriat) nu se poate aşa ceva! Termină cu insinuările!… Eu nu sunt ca tine!… Eu îl ştiu bine pe… Omu. Şi cum arată şi cine este!… Dar tu… Tu ştii cine e Fiara? L-ai văzut vreodată pe ăsta care-şi zice Fiara?

AGENTUL (învins) Nu.

ACTORUL (minimalizându-l) Păi, atunci?!…

AGENTUL Nu l-am văzut, e drept; n-am habar cine este… Dar, ştii ce cred?

ACTORUL Ce?

AGENTUL (mai înţelept decât pare) Că, după câte-nvârte-n ţara asta, ar putea fi una şi aceeaşi persoană.

ACTORUL (respingând) Nu pot să… (pe gânduri) De unde ştii?

AGENTUL (degetul la nară) Flerul meu de…

ACTORUL ( cu ciudă, mai mult la ideea de mai înainte) Securist!

AGENTUL (îngăduitor cu sine) Să zicem… analist… Simt eu…

ACTORUL (contrariat) Unu şi-acelaşi?…

AGENTUL Dar de ce-ar trebui să fie separaţi?

ACTORUL Deee… De democraţie. (înverşunat) De pluralism!

AGENTUL Dar de epoca puterii serviciilor secrete, ai auzit?

ACTORUL Şi de ce-ar trebui ca şeful meu să fie şi şeful tău?

AGENTUL (concesiv) Pot… pot să fie şi separaţi…

ACTORUL (oarecum satisfăcut) Aha!

AGENTUL (lovitură lucidă) Dar şeful lor, oricum, e una şi aceeaşi persoană…Una şi aceeaşi instituţie!

ACTORUL (indignat) Aşa, pe faţă, când am făcut o revoluţie?!

AGENTUL Nu chiar pe faţă, dar…

ACTORUL (teribil contrariat) „Dar”?!

AGENTUL Tu ai spus-o: „Îngerul păzitor”… Veghează… deasupra ta veghează un înger păzitor.

ACTORUL (fără să respingă, ci doar dorind să se opună unei asemenea idei) Ei, şi?!

AGENTUL Şi ne-ar putea băga în adormire pe amândoi, dacă nu-l adorm alţii la timp!

ACTORUL Pe… el?

AGENTUL (fără a mai căuta discreţie) Pe el.

ACTORUL (meditativ) Naş fi crezut, dar, vorba ta: Se-ntîmplă şi la case mai mari!

AGENTUL Şi, vorba ta: „O soartă crudă, ce destin!”…

ACTORUL (confirmându-l) Oooo, destinule crud, ce soooartăăă!

AMÂNDOI (încep să cânte, dar nu cu tot atât de mult nerv) „Asta-i lustraţia/Ea nu-i tentaţia/ Nici satisfacţia/ Atâta vreme cât stăpână-i foamea şi inflaţia!”…

 

CORTINA